oof!

trebuia sa trecem si prin asta... ma pregatisem de multa vreme, ma asteptam- de fapt stiam sigur ca se va intampla candva, facusem 1000 de scenarii, eram sigura ca o sa fac fata cu succes si acum, cand s-a intamplat... m-am pierdut toata! ba ieri chiar am plans.

dar sa incep cu inceputul. vineri cand te-ai trezit erai cam calduta. vreo maseluta mi-am spus, tinand cont de faptul ca ai si foarte multe balute. am trecut repede pe nurofen si febra a trecut... pana vineri noaptea cand a revenit in forta... pe la 2-3 dimineata frigeai toata. repede nurofen si sosete cu otet in picioare. si a trecut iar. si, evident, a si venit iar. dupa somnul de pranz de sambata am avut un soc: 39.5. supozitor si sosete cu otet iar, repede imbracata si ... la spital! pana am ajuns acolo aveai temperatura 36.8. perfecta. si erai atat de zglobie ca ai alergat prin toata curtea spitalului si prin sala de asteptare de se uita lumea ciudat la mine, intrebandu-se de ce te-am adus la urgente. la un moment dat ne-a strigat si am intrat la "dotor". ai plans de mama focului cand te-am dezbracat "ochita meaaaaa. mami, imbaca-ma, a pa'c". te-ai linistit cand ti-am dat sa iti tii rochita in mana. consultul a durat 5 minute, cele mai grele din viata mea de pana acum. te-a ascultat la plamani- totul in regula. s-a uitat in gat- puroi! si verdictul a venit dur: antibiotic. fara negocieri, fara compromisuri... daca trebuie, trebuie! m-am consolat pana la urma cu ideea. asta doar pana cand...

... am ajuns acasa, cu antibioticul in geanta, l-am scos tacticos, am tras 3.5 ml in siringa si... a inceput show-ul. ai urlat, te-ai tavalit putin pe jos, ai fugit prin casa, ti-ai tinut manuntele la gura. "nu, mami. nu. nu." pana la urma l-ai luat. ieri insa... alta problema. te-ai umplut de niste bubite mici mici, rosii, pe burtica si pe spate. pareau a fi spuzeala insa... iar la spital. de data asta nici mie nu imi mai tremurau picioarele, nici tu nu te mai uitai ciudat prinprejur. dr s-a uitat lung, a mai chemat o doctora, te-au verificat de ganglioni, au pipait bubitele, au pus 100 de intrebari, apoi au pus verdictul: exantem viral. sau alergie. exclus vreo boala de-a copilariei. cum adica "sau"????? si m-a pufnit plansul. mi s-a explicat frumos ca se pot confunda, dar ca nici una nu este grava. aerius 2.5 ml timp de 5 zile si daca nu trec bubitele trebuie sa mergem la matei bals. sau victor babes, nici ele nu stiau.

am ajuns acasa si am luat la puricat internetul. pare a fi exantem viral, intr-adevar. fuga la farmacie- apa stelatopia. apoi dus, tamponat cu apa... si dimineata bubitele erau pe jumatate trecute. asa sa ne-ajute dumnezeu!

mi-am promis ca nu mai merg niciodata la vreun spital de stat. maine mergem la o clinica particulara sa vedem ce si cum.

of, of, dragi copii... numai mama sa nu fii! ba sa fii, dar sa ai mereu copiii sanatosi :P.

lumea prin ochi de copil

pentru ca in ultima vreme ti-ai dat drumul foarte mult la vorba, evident ca au inceput sa apara si primele "perlute"... probabil ca de-acum ne vei incanta mereu cu "viziunile" tale.

aseara, tu eu si tati in pat, citeam o cartulie cu animale salbatice. de fapt nu prea citeam, comentai tu pozele. la unul dintre animale te-ai minunat "mami, coadaaaa. unga". tati, testandu-te: "si coada ta unde e , mariuca?" "nu eeeee, maia nu coada". pe cand mustaceam noi fericiti ca avem o fetita asa desteapta ne-ai dat si replica finala: "maia, mica, nu coada. ma'e coada." nu mami, nu ai coada pentru ca oamenii nu au coada. sa stii ca nu o sa-ti cresca atunci cand te faci mare :).

tot in pat, toti trei. tu te chinuiai sa ajungi la sticla ta cu apa. pentru ca nu ajungeai, ne-ai cerut ajutorul "anuta-ma, anuta-ma!" tati, incercand sa te moralizeze ca ai uitat cuvantul magic "mariuca, cum se spune cand rogi pe cineva sa te ajute cu ceva?" tu, senina: "anutooooooooor!" raspunsul corect era "goc mos".

shopping ratat

week-endul a inceput frumos: "mami, gata!" si m-ai pupat pe ambii obraji, m-ai luat de gat si mi-ai spus "te bec". ce poate fi mai frumos, ce mi-as fi putut dori mai mult? nimic nu anunta furtuna ce avea sa se declanseze... si potopul de dorinte pe care aveam sa mi le pun la sfarsitul zilei.

pentru ca era foarte innorat afara si ma temeam de o ploaie te-am invitat la... mall. sa vezi si tu cum e la shopping :). ai fost foarte incantata, mai ales ca ti-am povestit ca mergem cu tramvaiul. pe drum ai fost cuminte ca un ingeras, m-ai tinut de mana tot drumul, ai admirat pomii "vezi" si masinile "cololate". tramvaiul ti-a placut mult, nu mai conteneai exclamand "ute mami!" la scaune, cabina vatmanului, compostorul de bilete. am ajuns si la mall, prea repede dupa tine, cele doua statii cu tramvaiul nu au fost suficiente pentru asa o descoperire. am intrat in primul magazin vizat. si acolo te-ai dezlantuit: ai inceput sa fugi printre rafturi, apucai tot ce te tenta, te ascundeai dupa haine si ma strigai razand de dupa ele. nu am reusit sa te tentez cu absolut nimic. am plecat pe graba, apucand sa insfac o pereche de blugi de vara pentru tine. la casa, evident, ai mai fugit de vreo doua ori, pana m-am hotarat sa te iau in brate. tu trasesei semnalul de alarma care pentru mine trebuia sa insemne "repede afara din magazin", numai ca eu, in optimismul meu, am zis sa mai incerc. si am urcat la magazinele pentru copii. acolo... alte aventuri: nu ti-au placut sandalutele pe care ti le-am cumparat, pusesei ochii - si mainile dealtfel :), pe niste pantofi sport mai mari cu vreo 4 numere decat marimea ta; ochelarii de soare ti-au placut ambele perechi probate si ai urlat ca le vrei pe amandoua; te-ai suit pe o bicicleta si, evident, ai plans ca de ce nu pleaca. asa ca am insfacat repede sandalele, o singura pereche de ochelari si am plecat degraba spre casa. ghinionul meu ca drumul trecea pe langa locul de joaca pentru copii. unde ai plans iar de mama focului ca nu te poti juca cu "pupiii"- caci doamna de acolo a zis ca nici un copil sub trei ani nu are voie. ti-am promis ca o sa venim pe tura colegei si ea o sa ne lase, asa cum a facut-o de mai multe ori.

am ajuns acasa dupa cateva ore, tu vesela caci uitasei ce te deranajse si in plus mersesei iar cu tramvaiul, eu obosita ca dupa o lupta grea... si cu dorinta de a merge totusi la cumparaturi si rugandu-l pe Dumnezeu sa imi dea multa rabdare.

un an... ap'oape doi!

ai invatat devreme sa raspunzi cati ani ai... la inceput spuneai "unu" dupa care ai trecut la "un an". cand ai sarit de un an si noua luni, ne-am gandit noi ca ar fi bine sa te invatam sa spui "doi ani". nu a fost chip! tipai ca din gura de sarpe ca tu ai "un an", suparandu-te ingrozitor pe oricine indraznea sa te contrazica. si te-am lasat in pace... acum, din senin, ai inceput sa spui singura ca ai "doi ani". si completezi sugubat "ap'oape".

si pentru ca tot se apropie momentul "2 ani", uite si o radiografie a vietii tale de puiut de ap'oape 2 ani:

* esti cea mai vesela fetita din lume- zambesti tot timpul, nu plangi decat rar si atunci pret de 1 minut;
* iti place sa alergi si in general sa te misti- nu stai locului decat cand dormi; mai nou te intinzi pe jos si faci "matica"- gimnastica;
* vorbesti mult- spui o gramada de cuvinte, in principiu ne comunici tot ce vrei, chiar daca noi nu te intelegem intotdeauna;
* iubesti copiii- cea mai mare fericire a ta e sa mergem in parc, "a popiii";
* ai invatat sa ne dai "ordine"- "anuta-ma" - ajuta-ma; "'idica-ma"- ridica-ma; "atenta"- atentie, atunci cand nu te ascultam ce spui; "asa-ma"- lasa-ma; "da-te", "nino"- vino;
* ai invatat toate formulele de politete- neata, buna, goc- te rog, misi- merci si chiar daca uneori uiti sa le spui, in principiu nu e nevoie sa te avertizam;
* stii ca daca ne dai un pupic obtii tot ce iti doresti;
* iti plac cartile, sa te joci cu lego si papusi, sa desenezi;
* recunosti literele a, b, c si Q :) ; nu vrei sa numeri, nici macar 1-2-3; cunosti culorile si animalele salbatice si domestice;
* esti extrem de fandosita la mancare;
* ai 11 kg si doar 78 de cm;
* de cateva zile, de cate ori te imbracam in fusta/ rochie, dar uneori si cand esti in pijama, declari ca esti "sesi";