cadou de la Mos Craciun

a venit mosul! pentru prima data, dupa foarte multi ani, la noi acasa a venit Mos Craciun. recunosc ca mi-a fost putin teama. ma gandeam sa nu te sperii de barba mare si alba, de gluga trasa peste ochi ca sa acopere tineretea mosului, de burta mare, de sac sau de orice altceva. dar totusi mi-am luat inima in dinti si l-am chemat la noi pe Mos Craciun. primul a sosit bradutul, pe 24 decembrie, la ora pranzului, in timp ce tu dormeai. un bradutz stufos, impodobit cu beteala rosie si globuri multe, galbene. cand te-ai trezit te-ai uitat uimita la el si ai inceput sa zambesti. "tze e?" "bradutul, mami, Mos Craciun ne-a adus un bradutz". "maaaaaaa'e, oooshu". da, e mare si are varful rosu. ai fost foarte incantata, te-ai invartit multe minute in jurul lui, analizandu-l pe toate partile. mai exclamai din cand in cand, uimita "badu, badu". ti-am explicat iar, pentru a nu-stiu-cata oara, ca urmeaza sa vina la noi mosul care iti va aduce cadouri frumoase.
"ce iti doresti mami sa-ti aduca mosul?"
"aaaaa!"
"ai fost cuminte?"
"nu! nu, nu!"
s-a inserat si a sosit si rares, un baietel cuminte care il astepta si el pe Mos Craciun. el are trei anisori si stie ce inseamna Mosul, stie sa spuna ca a fost foarte cuminte. de fapt, el il mai intalnise pe Mos si la cresa si la tati al lui la serviciu. dar tot il astepta cu nerabdare. si a sosit si Mosul... ca niste gazde bune, ne-am dus sa-l intampinam. cand l-ai vazut ai inceput sa bombani ceva pe limba ta si sa dai din manuta, ca atunci cand iti place/ vrei ceva. buuun, deci nu te sperii. nu stiu exact ce ai simtit tu, dar eu am fost foarte emotionata. Mosul a intrat in casa, s-a asezat langa bradutz si tu te-ai postat langa el, pe pat. nu prea stiai tu ce sa raspunzi la intrebarile lui, dar erai tare curioasa. i-ai dat chiar un pupic :). pentru ca erai cea mai mica, si fetita pe deasupra, ti-ai primit prima cadoul: o papusa bebe cu accesoriile de rigoare. din momentul in care ai primit-o nu te-a mai intreresat nimic decat bebe. nici celorlalte cadouri nu le-ai dat importanta, doar ii mai aruncai cate-o privire mosului care continua sa imparta cadouri. doar la sfarsit l-ai mai bagat putin in seama, i-ai dat inca un pupic si i-ai facut "pa".

tie Mos Craciun ti-a adus o papusa bebe, un carut pentru papusi, un aparat cd pentru copii cu cantecele despre animale, o hainuta foarte frumoasa (de care nu ai mai vrut sa te dezbraci), un trening, o "gaga" (gargarita) si un catelus de plus. pentru mine insa tu ai fost Mos Craciun. si mi-ai redat spiritul Craciunului, bucuria sarbatorilor, zambetul si emotia copilariei cand il asteptam si eu, cu drag, pe Mos Craciun.

tze e?

stiam ca mai toti copiii au o perioada cand incep un interminabil sir de "de ce-uri". tu nu ai ajuns inca in faza asta, dar toata ziulica o tii cu "tze e?"- "ce e?" in traducere libera. de cate ori vezi ceva nou, despre care nu stii inca la ce e bun, iti iei fata de om mirat, pui degetelul pe obiectul cu pricina si cu cel mai dulce glas din lume pui intrebarea: "tze e?". daca nu primesti raspuns grabnic, intrebi intr-una, ridicand tonul: "tze e? tze e? tze eeeee?" "calculator, mami, asta e un calculator de birou. te ajuta sa socotesti, adica sa faci operatii aritmetice". "tze e?" mai intrebi inca o data, mirata. "cal-cu-la-tor". "aaaa, cacutor!" decretezi satisfacuta punand degetelul artator direct pe cacutor, mandra ca acum stii. scena se repeta de multe ori pe zi si spre surprinderea mea observ ca acest "tze e?" da roade. stii din ce in ce mai multe cuvinte si ai o tinere de minte fantastica. pana acum nu ai intrebat de doua ori "tze e?" la acelasi lucru.

un an si jumatate de copilarie

a trecut deja un an si jumatate de cand ai venit prima data acasa, un gandacel mic-mic intr-o lume prea mare: camera, patutul, bouncerul, cadita, hainutele si chiar bratele noastre erau prea mari pentru cei 51 de cm si 3 kg. si acum tot mica esti, ai doar 77 de cm si cam 10 kg. dar uneori, cand spui atat de hotarat cate un "pa-ta-nu-re, ha!" si te uiti fix in ochii mei mi se pare ca esti cea mai inteleapta persoana de pe pamant, ca detii secretul intregului univers.

ai invatat multe in acest an si jumatate... acum stii sa papi, sa mergi, sa ne anunti cand iti este foame sau sete sau cand ai umplut scutecul. stii cine este mama si cine tata. cunosti toate partile corpului, toate obiectele de prin casa, animalele, culorile. stii care sunt copacii si frunzele si iarba. raspunzi oricui te intreaba ca te cheama maia si ai nunu ani. ne pupacesti si ne iubesti (adica iti pui manutele in jurul gatului nostru si capul pe umar). reusesti sa faci puzzle-uri simple din lemn. spui o gramada de cuvinte, extrem de variate tematic, de la mama-tata-apa la capacu- patofii (pantofii) - gaben (galben). cum-necum reusesti sa ne comunici tot ce simti si ce vrei, ce te supara si ce te bucura.

dar si eu am invatat multe in acest an si jumatate. am invatat sa ma bucur de clipele petrecute alaturi de tine oricate probleme as avea la serviciu si orice as avea de facut a doua zi dimineata. tu m-ai invatat sa redevin copil: sa ma joc prin covorul de frunze din parc, sa desenez, sa construiesc castele din lego si sa zambesc atunci cand ceva imi place. acum stiu ca viata e simpla, pentru ca o vad prin ochii tai limpezi. si mai stiu ca fericirea sta intr-un cuvant, intr-o privire, intr-un pupic sau intr-o pietricica.

nani, nani puisor...

... asa incepe un cantec de leagan. eu nu iti cant foarte mult, in principal pentru ca nu ti-ai manifestat niciodata interesul pentru asta. doar cand erai mica-mica si nu protestai in nici un fel, niciodata, si nici nu bomabaneai pe limba ta atunci cand eu ma straduiam sa murmur duios. numai dimineata zambeai larg cand iti cantam "buna dimineata, te iubesc/ zi de zi de tine ma indragostesc". astazi vreau sa-ti povestesc despre adormirile si trezirile tale.

adormitul tau este un subiect de "intrigi", "certuri", "frustrari" si replici ironice la noi in familie. singura care reuseste sa te adoarma usor si frumos, la pranz, punandu-te in patutul tau, este bona, doamna viorica. nu stim cum reuseste, noi am incercat de nenumarate ori si zau ca nu am reusit (nu mai mentionez cat de invidiosi suntem!). cat despre mine, tati si tusi... nu oricare dintre noi te poate adormi oricand, uneori chiar ne rotim, doar-doar om avea vreunul succes. nu iti place sa dormi, cred ca din cauza ca niciodata nu termini tot ce ai de facut. mereu se mai gaseste o papusa de smotocit, un puzzle de facut, un desen de creionat, o jesse de agitat si cate si mai cate. de obicei ne propunem sa te adormim in jur de ora 10, dupa ce iti bei lapticul cu cereale de seara. esti pusa frumos in bouncer, papi laptic, dupa care o primesti pe suzi, ti se spune cat de mult te iubim, esti pupacita, ti se ureaza somnic usor si esti foarte frumos rugata (chiar implorata as putea spune) sa inchizi ochisorii. tu ii inchizi smechereste, uitandu-te printre gene la noi. si incepe "povestea": te foiesti, vorbesti, te rasucesti de pe o parte pe alta, canti, incepi sa plangi daca nu esti bagata in seama, razi in hohote, arunci suzeta. tusi se supara si te obliga sa stai culcata, iti spune cat de alintata esti si ramane insensibila la plansetele tale. adormi cam in 10 minute, dupa ce in prealabil plangi vreo doua. tati te lasa sa te rasucesti cat vrei si te leagana intr-una, de cele mai multe ori il fraieresti si cobori din bouncer si apoi din pat. nu reuseste mai niciodata sa te adoarma. eu te iau in brate si incerc sa te adorm la mine in brate leganandu-te, in timp ce tu te framanti si vrei sa cobori. in cele din urma vrei la loc in bouncer si in cele si mai din urma adormi.

trebuie sa mentionez ca in timp am incercat mai multe metode sa te adormim: in patutul tau- plangi si te ridici in picioare; cu mami si tati in pat- te cocoti pe lada de la capatul patului, te dai jos din pat si de multe ori noi adormim si ne trezim cand trantesti vreo jucarie; sa iti citim o poveste- nu ai rabdare sa asculti, smotocesti cartea sau o arunci, daca spunem povestea si nu o citim incepi sa bombani peste noi. visez la vremea cand vei adormi singurica, in patutul tau, cu noi citindu-ti o poveste.

trezitul insa e intotdeauna frumos, ne primim rasplata pentru serile agitate. spre deosebire de alti copii, nu plangi niciodata cand te trezesti, nici macar atunci cand esti singura in camera. te ridici frumos in picioare, iti iei catelusul cu care dormi in brate, arunci suzeta pe jos sa ne avetizezi si incepi sa strigi "mama, mama, mama, mamaaaaa!" de multe ori, pana esti bagata in seama. intotdeauna cand ne ridicam zambesti frumos, asa cum numai tu stii. aterizezi apoi in patul nostru unde ne pupi pe fiecare de vreo 10 ori, pui frumos capsorul pe pernele noastre, te lipesti de vreunul dintre noi, ne gadili.

esti delicioasa dimineata. si sa stii ca eu si seara cand ma superi te iubesc mult, mult de tot.

o zi "grea"

mariucule, esti din ce in ce mai greu de stapanit! am zis ca nu o sa iti tolerez orice, ca nu o sa te alint, ca... si ca... azi cred ca astrele au fost cumva asezate ca nu ai stat locului nici o clipa. pe langa deja celebrele vocalize, bataile din picior tot mai apasate si "nu-nu-nuuuuu"-urile raspicate, azi ai mai facut asa:

* ai furat paharul lui tati cu suc si l-ai varsat, evident, pe parchet;
* ai terorizat-o pe jesse mai mult ca oricand si ai muscat din osul ei;
* ai rupt ochelarii lui tusi!!! - drept pentru care ti s-a interzis sa mai intri in camera ei pana vei implini 2 ani :))

dar ai adormit repede, fara prea multe proteste, asa ca esti pe jumatate iertata. noapte buna, mariuca!

mamica nr. 2

imi vine des in minte, in ultima vreme, celebra schita "domnul goe" si ale lui mam'mare, mamitza si tanti mitza. la noi in schema lipseste mam'mare (despre asta am sa-ti "vorbesc" altcandva). locul ei este luat cu brio de tati- zis si tatotzu'. dar postarea asta nu este despre el ci despre tanti mitza: usi (tusi) sau nana (oana), cum ii spui tu.; mititica sau bulinutza, cum ii spunem eu si tati. nu mai stiu exact cum se comporta tanti mitza din schita lui caragiale, dar tanti mitza noastra este un amestec de "esti cel mai frumos si destept copil din lume" si "maria! esti foarte-foarte-foarte-foarte alintata!".

te-a iubit din prima clipa cand a aflat ca existi, stia precis ca vei fi fetita si ti-a cumparat primul cadou, adus de departe, din plimbarile ei, pe vremea cand aveai doar cateva saptamani si ecograful nu stia sigur daca esti fetita sau baietel: papusica strawberry si un body mic-mic si roz-roz. te-a vazut prima data la 5 minute dupa ce te-ai nascut, impreuna cu tati si a decretat ca esti cel mai frumos nou-nascut din cati au existat vreodata. ti-a pregatit cu grija camera cat noi doua eram inca in spital. a fost alaturi de tine din prima clipa in care am sosit acasa: noaptea se trezea si ea la cel mai mic scancet al tau, ziua te legana, te schimba, iti facea lapticul. ea ti-a taiat prima data unghiutele, impreuna cu mine ti-a facut prima baita si a stat cu tine atunci cand mami a plecat prima data de-acasa, fara tine (aveai 10 zile si m-am dus pana la farmacia din coltul blocului).

tanti mitza noastra este cea care iti ia apararea atunci cand eu te cert si te cearta atunci cand eu te alint excesiv. e cea vesnic nemultumita de bona, de mine, de tati, de toti cei care indraznesc sa faca altfel decat crede/ spune ea. ea stie mereu cum trebuie sa iti vorbim, ce sa iti dam sa mananci, cum e bine sa ne jucam cu tine. citeste cursuri de dezvoltare personala si urmareste sa fii "in grafic". la ea fugi de fiecare data cand cineva nu iti face pe plac si parca vad cum, peste vreo 15 ani, ai sa-i povestesti in premiera despre primul iubit.

tanti mitza este un amestec intre mami- atunci cand ma suplineste, tusi- atunci cand te alinta si nana- prietena ta. este singurul om din lume in care am incredere totala ca stie sa aibe grija de tine la fel de bine ca mine si ca te iubeste la fel de mult ca mine. pentru toate astea si pentru vara ce a trecut, pe care v-ati petrecut-o impreuna cat mami era la serviciu, iti propun sa ii acordam trofeul de "mami nr. 2".