inca de cand am aflat ca sunt insarcinata ma gandeam cu emotie la fetita mea, desi pe atunci nu stiam ca vei fi fetita, doar simteam si doream. mi te imaginam bucalata- si nu, nu esti; rosie in obrajori- slava domnului, ai un roz dumnezeiesc pe "falcute"; cu ochii luminosi si "vii"- ochii tai sunt exact asa cum mi-i imaginam; cu breton si codite- bretonel ti-am facut, pentru codite mai asteptam... par; vorbareata- dupa cat de mult bombani acum pe limba ta promiti mult :P si foarte activa- o daaaa, aici Dumnezeu a fost cu adevarat darnic. atat imi imaginam despre tine. dar totusi mai e ceva... cel mai tare si cel mai tare imi doream sa fii pupacioasa. mi-am imaginat de mii de ori cum o sa vii cu buzitele tuguiate spre mine si o sa ti le lipesti de obrajii mei in timp ce imi zambesti smechereste. nu stiu daca vei fii cu adevarat pupacioasa, dar de cateva zile ai invatat sa o pupi pe mami. uraaaaaa! inutil sa iti spun ca un pupic de-al tau imi da putere sa mut si muntii din loc. ca toate problemele, mari si mici, dispar si raman candoarea cu care ma pupacesti si ochii care parca sclipesc altfel. nu-i asa ca si pentru tine e magic?
bine, trebuie sa recunosc, nu e asa cum mi-am imaginat... nu stii inca sa iti tugui buzitele si nu ma pupacesti de fiecare data cand te rog. uneori chiar imi intorci spatele si fugi de mine. dar deschizi gurita intr-un fel anume si spui soptit "pup" dupa care iti apropii fata de a mea; uneori nici nu imi atingi obrazul cu buzitele, alteori ma umpli de balute... dar ce mai conteaza? ma pupacesti si cred, dupa zambetul de pe fata ta, ca stii cat de mult inseamna asta pentru mine.
