luni, 19 octombrie 2009

despre cum am picat eu in dizgratie si tati a devenit print

context: octombrie, frig, ploaie. tati pleaca in delegatie, departe de tara.

asa a inceput totul. erau 28 de grade si brusc s-au topit pana la 15, 10, 5. tati ne-a anuntat ca pleaca in suedia, doar cateva zile. asa se intampla mereu, cand mami are mai mult de lucru, mereu in aceeasi perioada a lunii dealtfel, hop si proiectele lui tati se urgenteaza. asta este, sanatosi sa fim! dar n-am fost. pentru ca tu ai inceput sa stranuti. apoi sa iti curga nasul. si mai apoi sa tusesti. din ce in ce mai des. foarte des. de mult prea multe ori pe ora. asa ca mami, un pic speriata (da, a fost prima tuse in cei 2 ani si 4 luni), se hotaraste sa mergem la "doana dotor". o intreaga aventura: un rucsac plin cu haine de schimb, apa, ceva de mancare, servetele umede, prosop, etc. ; sbrodolina intr-o mana (pentru cine nu cunoaste- papusa preferata), ca fara ea nu prea plecam din casa; tu inhaimurata ca deh, gradele-s putine. in fine, vine taxi-ul si gata, ajungem la medic. verdictul suna bine: plamanii sunt perfecti, nu e nici bronsiolita... doar un banal guturai. care trebuie tratat cu Eurespal, 5 ml de 3 ori/ zi, pivalone la nasuc, cate un fas in fiecare nara de 2 ori pe zi dupa ce se curata nasucul in prealabil. toate astea 3 zile la rand.

prima zi de tratament a fost un chin. siropul l-ai scuipat, la picaturile de nas ai urlat asa de tare ca ai varsat, de aspirat nasucul nici vorba. lasa, ca maine vine tati, cu el totul pare mai usor. dar maine... ta-na-naaaaam, tati ne anunta ca mai intarzie. nu mult, 2 zile. asa ca siropurile si aspirarile si puf-urile au cazut in sarcina mea si a lui tusi. ca sa evitam "conflictele" am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa te imobilizam rapid si sa actionam. altfel... nici o sansa. zis si facut!

dupa exact ultima runda de sirop a sosit tati. relaxat, senin, cu o maimutica superba de plus la subrat, cu un set de jucarele de la playmobil si cu M&M. verdictul tau- "mamiiii, peacaaaaaaaa, nu te mai iubec. ush- ush, peaca". pe tati l-ai impodobit cu bentita cu fluturasi si mangaindu-l tandru pe obraji ai declarat mandra "tati, tu esti un plintz".