rares

discutie din aceasta seara, in timpul baitei...

"mami, mie imi plac baietii."
"poftim?!"
"mie imi plac baietii... "
"cum adica iti plac baietii, mami?"
"imi place de rares. e prietenul meu. si de antonio imi place, doarme langa mine."
"aha. si de cine iti mai place?"
"atata, de rares si de antonio."
"de stefano nu iti place, mami?
"nu, ca e urat. si tudor e urat."
"rares e cu tine in grupa?"
"nu, el doalme la sala lui."
"si unde te intalnesti tu cu rares?"
"la activitati si la masa"
"si ce vorbesti tu cu el cand te intalnesti?"
"pai... pai... ii spun ca dupa ce dorm vine mama mea sa ma ia."

pe rares l-am vazut prima data intr-o dupa-amiaza cand am venit sa te iau de la gradinita. erati in curte, la joaca. va tineati de mana. cand m-a vazut a venit repede la mine sa imi spuna ca el e prietenul tau si ca are grija de tine. peste cateva zile mi-ai povestit ca tu mananci cu rares la masa, ca iti da el cu lingurita sa papi. apoi mi-au zis educatoarele ca sunteti aproape nedespartiti, ori de cate ori grupele au activitati comune. astazi a venit tusi sa te ia... erai cu rares de mana. care, evident, a inceput sa ii povesteasca cum ca el e prietenul tau. te-ai uitat urat al el si i-ai zis binecunoscutul "lasa-ma!". dar tot il tineai de mana :).

nu pot sa nu ma gandesc cum va fi peste... 13 ani, sa zic. atunci cand tu vei fi adolescenta. oare ai sa imi mai poevstesti asa frumos de cine iti place?

povestea celor trei termometre

dupa primele doua saptamani de gradi ai facut amigdalita. recunosc ca nu aveam idee cum e. m-a speriat teribil temperatura extrem de ridicata. a fost prima oara, in cei 2 ani si 5 luni cand ai facut febra peste 39. cand am citit pe ecranul termometrului 39.4 am zis ca s-a stricat. am fugit repede si am mai cautat un termometru. care ne-a aratat 38.8. mrrrrrrrr! cum se poate asa ceva? repede in sufragerie, tineam minte ca am mai cumparat candva unul- albastru. in 5 minute l-am gasit. cu toate protestele tale am reusit sa il folosim si pe el. 39. in cap. evident ca am bombanit toti producatorii de termometre, mi-am amintit ca pe lumea asta totul e relativ si am plans putin. cand mi-am revenit am convocat repede o sedinta de familie! tati a zis ca sunt nebuna, trebuie sa facem o medie. tusi a propus sa ne calmam, sa consideram ca termometrul cel bun este cel care indica cel mai putin (deh, 20 de ani!). nu mi-a convenit nici una dintre variante, am anulat sedinta si am hotarat ca te tratez ca pentru cea mai mare temperatura. sa fiu sigura ca nu apar complicatii. si pentru ca nu m-am putut decide care e termometrul bun, in zilele urmatoare le-am folosit pe toate 3. ca sa nu protestezi, am incropit repede un joc: 3 termometre, 3 persoane- eu, tu si tati. fiecare pune cate un termometru. cand fac bip le schimbam intre noi. daca nu era tati acasa, a treia persoana era tusi. daca nu era nici tusi, o papusa. asa ca timp de 2 zile ti-am luat temperatura de cate 3 ori pe zi, 3 termometre- in total de 9 ori! si mi-am luat-o si mie de tot atatea dati. evident ca fiecare din cele 3 a avut personalitatea proprie si s-au incapatanat sa indice valori diferite. m-am linistit numai atunci cand toate 3 termometrele au indicat o temperatura sub 37. si mi-e clar ca trebuie sa fac un studiu de piata, sa caut ceva mai performant. si pe celelalte le arunc. poate mai pastrez doar unul, de control. nu stiu inca pe care.

si ca sa vezi ca totusi nu sunt chiar paranoica, sa stii ca se putea si mai rau. in casa mai exista 2 termometre, unul clasic cu mercur si unul tip suzeta. cel cu mercur am decis ca e prea lent si nu ai rabdare pana masoara el si in plus nici nu stii exact cand sa il scoti. in cel suzeta nu am avut niciodata incredere, mi se pare mai mult o jucarie.

un inceput de drum

luni, 2 noiembrie 2009, la 2 ani 4 luni si 9 zile ai inceput gradinita. eram sigura ca va fi bine, ca o sa fii incantata de copii si de jucarii, ca o sa fie un inceput lin si frumos. mi-am spus de 1001 ori ca esti prea independenta sa plangi dupa mine, prea sociabila sa nu te indragostesti pe loc de atmosfera de la gradi. ce daca toti copiii plang in primele zile, ce daca ai doar doi anisori si putin, ce daca ai sa stai acolo 8 ore/ zi? de cand am luat decizia de a te duce la gradinita si pana in marea zi mi-am repetat de 1000 de ori toate astea. pentru ca altfel nu as fi avut niciodata curaj...

pe tine te-am pregatit din timp pentru marele moment, ti-am povestit cat de frumos e acolo, copii- jucarii- cantecele si poezii- patuturi mici- wc-uri mici- acvariu cu pestisori. ti-am povestit despre program: ajungem, te joci, dansezi, desenezi, mananci, dormi... si la scurt timp mami vine sa te ia. mami vine sa te ia!!! ti-am repetat asta iar si iar si iar si iar. parea totul clar pentru tine, povesteai tuturor incantata ca ai sa mergi la gradi, ca e serviciul tau. lectia parea invatata, zambetul era pe chipul tau.

... si a venit si prima zi de gradi. dimineata incantare mare! tu mai aveai putin si cantai de fericire. eu, cu inima cat un purice, cu sufletul ferfenita, cu lacrimi in ochi si cu tensiunea ridicata. am ajuns acolo, te-am schimbat, te-am pupat de 1-2-5 ori si ti-am soptit incet ca vin repede sa te iau. mi-ai spus frumos "la revedere" si ai plecat grabita sa vezi pestisorii. am fugit acasa si m-am napustit asupra calculatorului, sa te vad (sanatate multa cui a inventat sistemul de supraveghere video!) si nu m-am deslipit de "film" aproape toata ziua. te-am urmarit cand vesela, cand trista, ai plans putin, ai dormit bine, nu ai mancat absolut NIMIC. ai dansat cu dezinvoltura dar ai si stat stinghera intr-un colt o vreme. cand m-ai vazut dupa-amiaza m-ai luat in brate si m-ai pupacit, aveai fata luminoasa si senina. toata seara nu te-ai despartit de mine nici o secunda. mi-ai povestit incantata de gradi si doar mai pe seara, cand ne alintam amandoua, mi-ai dat lovitura de gratie- "mami, am plans la gladi ca am clezut ca nu vii sa ma iei!"... si doar iti repetasem de atatea ori ca mami vine sa te ia...

zilele urmatoare au fost dintre cele mai grele din viata mea. diminetile au evoluat de la plans 5 minute marti dimineata cand te-am lasat la gradi, la "nu vleau la gradiiiiiiii!" miercuri cand te imbracam sa plecam, la plans si tipat tot drumul de-acasa la gradi, joi, iar vineri- punctul culminant, a fost nevoie de un sfert de ora- da, 15 minute!, sa iti punem, eu si tusi, cizmulitele in picioare. totusi in cursul zilei ai fost vesela si din ce in ce mai dezinvolta. seara imi povesteai incantata cat de frumos e la gradi si ce cantecel ai invatat si ce ai desenat si ce frunze ai lipit pe foaie. si eu speram ca a doua zi va fi altfel....

a doua saptamana de gradi a venit cu o revelatie: nu ai mai plans deloc-deloc dimineata. doar cateva scancete in timpul zilei, mai degraba miorlaieli. inainte si dupa somnul de pranz. ai inceput sa participi total la activitati, sa te joci cu copiii, sa te bati pe jucarii si sa mananci toate mesele, toate felurile. dupa-amiaza exclamai fericita "mami, ai venit sa ma iei!" iar diminetile imi repetai obsesiv "mami, sa ma iei dupa ce ma tlezesc". "da puiule, mami vine mereu sa te ia." si am repetat iar si iar si iar ca mami vine sa te ia, ca nu te lasa acolo, ca nu te va lasa niciodata niciunde. vineri cand am venit sa te iau ai schimbat replica "stiam ca vii sa ma iei, cum sa nu ma iei!"

a treia saptamana ai stat acasa. amigdalita. insa in tot ce ai facut ai amintit de gradi- ai luat siropele sa te faci bine sa mergi la gradi, ai facut animalute din plastilina sa ii duci chitinei si lu' lamona, ai mancat ca la gradi, ai cerut pijamaluta cu care dormi la gradi. iar ieri ai plans ca tu vrei sa mergi la gradi. "acum vleau!!!" te-am convins cu greu sa o lasam pe luni. dar luni... oare ce surpriza ne mai rezerva?

atunci cand ai sa citesti aceste randuri sper ca vei fi deja convinsa ca mami nu are sa te lase niciodata nicaieri, ca va fi mereu langa tine. si sper sa ne fi iertat deja pentru ca te-am dus la gradi...

despre cum am picat eu in dizgratie si tati a devenit print

context: octombrie, frig, ploaie. tati pleaca in delegatie, departe de tara.

asa a inceput totul. erau 28 de grade si brusc s-au topit pana la 15, 10, 5. tati ne-a anuntat ca pleaca in suedia, doar cateva zile. asa se intampla mereu, cand mami are mai mult de lucru, mereu in aceeasi perioada a lunii dealtfel, hop si proiectele lui tati se urgenteaza. asta este, sanatosi sa fim! dar n-am fost. pentru ca tu ai inceput sa stranuti. apoi sa iti curga nasul. si mai apoi sa tusesti. din ce in ce mai des. foarte des. de mult prea multe ori pe ora. asa ca mami, un pic speriata (da, a fost prima tuse in cei 2 ani si 4 luni), se hotaraste sa mergem la "doana dotor". o intreaga aventura: un rucsac plin cu haine de schimb, apa, ceva de mancare, servetele umede, prosop, etc. ; sbrodolina intr-o mana (pentru cine nu cunoaste- papusa preferata), ca fara ea nu prea plecam din casa; tu inhaimurata ca deh, gradele-s putine. in fine, vine taxi-ul si gata, ajungem la medic. verdictul suna bine: plamanii sunt perfecti, nu e nici bronsiolita... doar un banal guturai. care trebuie tratat cu Eurespal, 5 ml de 3 ori/ zi, pivalone la nasuc, cate un fas in fiecare nara de 2 ori pe zi dupa ce se curata nasucul in prealabil. toate astea 3 zile la rand.

prima zi de tratament a fost un chin. siropul l-ai scuipat, la picaturile de nas ai urlat asa de tare ca ai varsat, de aspirat nasucul nici vorba. lasa, ca maine vine tati, cu el totul pare mai usor. dar maine... ta-na-naaaaam, tati ne anunta ca mai intarzie. nu mult, 2 zile. asa ca siropurile si aspirarile si puf-urile au cazut in sarcina mea si a lui tusi. ca sa evitam "conflictele" am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa te imobilizam rapid si sa actionam. altfel... nici o sansa. zis si facut!

dupa exact ultima runda de sirop a sosit tati. relaxat, senin, cu o maimutica superba de plus la subrat, cu un set de jucarele de la playmobil si cu M&M. verdictul tau- "mamiiii, peacaaaaaaaa, nu te mai iubec. ush- ush, peaca". pe tati l-ai impodobit cu bentita cu fluturasi si mangaindu-l tandru pe obraji ai declarat mandra "tati, tu esti un plintz".

scurta dizertatie

... seara tarziu, cand noi incercam sa te adormim:

jesseee... se linge, nu e cuminte, nu primeste premiu... ea nu are picioare si maini, are labute... si in fata, si in spate... baga labutele in gura... nu e cuminte... nu primeste premiu... maia e cuminte, primeste premiu... imi dai un premiu?

tani suni

"mami, vlei sa-ti zic un sechiet?"
"spune, mami"
"tani suni"
"poftim?
"eeeeeeee, tani suuuniiiii"

la inceput am zis ca nu inteleg eu. si nu am dat nici o importanta. dar tani suni a aparut in viata noastra atat de des ca nu l-am mai putut ignora. il rostesti cand esti suparata sau dimpotriva, vesela, pe un ton trist sau zglobiu, cand facem baita sau prin parc, soptit sau in gura mare. mai acum cateva zile ne-am intalnit pe strada cu un baietel cam de varsta ta- v-ati oprit, v-ati zambit si tu i-ai spius "tani suni"- el s-a luminat la fata si ti-a raspuns "tani suni". niciodata nu il pui intr-o propozitie, sa imi dau seama din context ce ar putea insemna. daca te intreb ce e aia "tani suni" zambesti ghidus si imi raspunzi "eee, tani suni, mami". o fi vreun prieten imaginar, o jucarie, o stare de spirit... o fi secretul universal al lumii despre care se spune ca il detin copii mici si il uita cand cresc?

am intrebat si eu in dreapta si-n stanga- nimeni nu stie nimic. asa ca am apelat la dl google. rezultatele: "tani henen suni ji"- un cantec indian si "suni tani"- un scriitor japonez. am incercat pe net traduceri din hindi- nu mi s-a returnat nimic. misterul ramane total.

p..s. de cateva zile a aparut si un derivat- tana suna. o fi femininul, pluralul, forma articulata sau....???

dusa-i vara...

a trecut vara... vara noastra. a fost frumos si vesel si interesant si tumultos si obositor. am fost noi doua. regulile verii au fost simple, impuse evident de tine: "nu luclaaa!"- daca ma apropiam de laptop; "nu fuma"- de cum vedeai pachetul de tigari prin preajma; "nu volbi"/ "nu suna"- daca suna telefonul sau daca ma apropiam eu de el; "nu plange"- atunci cand m-am simtit prea coplesita si am uitat ca sunt fericita. in schimb am avut voie sa fac castele de nisip, sa ma dau cu tine pe topogan, sa fac baloane, sa alerg, sa tip in timp ce alerg, sa merg desculta pe nisipul fierbinte, sa ma joc cu papusi, sa desenez. am avut voie, pentru 2 luni, sa fiu copil. atunci cand am luat decizia sa stau peste vara cu tine acasa, mi-am spus ca o fac pentru tine. acum, la final, imi dau seama cat am castigat eu!

tu nu stiu cat ai castigat in vara asta... ai invatat, evident, multe: sa vorbesti in propozitii, culorile, mici poezioare, sa canti la multi ani, sa te urci invers pe topogan, literele a,b,c si q si cate si mai cate. dar astea le-ai fi invatat oricum, nu? probabil cadoul pentru tine a fost o mama calma si intelegatoare si zambitoare. pentru ca de multe ori, inainte de aceasta vara, nu am fost asa. sub presiunea sarcinilor de la job faptul ca ai varsat cana cu suc de portocale pe canapea sau ca ai desenat pe mobila deveneau tragedii. nu te-am batut niciodata- Doamne fereste!- si nu am tipat la tine, dar nici nu am apreciat "ulsuletul" desenat pe parchet sau pisica de plastilina... pentru ca- nu-i asa?- trebuia sa curat dupa tine zecile de bilute mici si colorate care se lipeau de parchet si intrau in covoare. cand eu eram atat de obosita! linistita si lipsita de alte griji mi-am dat seama ca atata vreme cat esti sanatoasa si voioasa, altceva nu mai conteaza. si incet-incet m-am trezit gandindu-ma cu bucurie ca uite, am motiv sa schimb canapeaua si cea noua va fi mult mai chic. si m-am inseninat si am invatat sa te laud pentru realizarile tale, in timp ce iti explicam calm ca mai bine desenezi pe foile astea mari si roz decat pe usa. si radeam amandoua cand te uitai ghidus spre mine si spuneai "maia nu deseneaza pe usa" in timp ce trageai o liniuta mica-mica, asa... de pofta doar.

am realizat, vara asta, ca tu esti marele succes al vietii mele. si asa va fi mereu de-acum incolo. promit sa lucrez mai putin si sa stau cu tine mai mult, promit sa fii mereu prioritatea mea nr. 1 si mai promit ca am sa iti fac "o sulioala" sau "un flatiol", asa cum iti doresti.

noi doua si-o vara

de atatea ori am zis in ultimul an ca regret ca nu mi-am petrecut mai mult timp cu tine, de atatea ori m-am trezit gandindu-ma ce stupida sunt ca nu am stat acasa cei doi ani legali, ca Dumnezeu m-a auzit si mi-a facut un cadou: de maine, 1 iulie, sunt mamica fulltime. fara job, fara obligatii. doar a ta. e adevarat, mai am ceva colaborari, dar astea se rezolva, ca si pana acum, in timpul somnicului tau.

de maine o sa batem parcurile impreuna, o sa iesim la shopping, o sa ne trezim dimineata in doi (- doua), o sa adormim impreuna la pranz si o sa ne pupacim si alintam cat e ziua de lunga. si cate si mai cate nu o sa facem noi doua. vara e a noastra. sa inceapa distractia!

p.s. si daca totul va fi bine si vom fi sanatosi si nu se va abate asupra noastra vreo nenorocire, promit ca voi sta mult timp in preajma ta... atat cat o sa ma vrei tu langa tine. fara ore suplimentare, fara rapoarte facute tarziu in noapte, fara telefoane in timp ce ne jucam in nisip.

vreau sa-mi mai ramai...

a trecut o luna de cand nu am mai scris. o luna, un concediu la mare, doi ani impliniti. da, ai deja doi anisori si as vrea sa strig "stop!". acum doi ani pe vremea asta ma rugam sa cresti putin, sa nu-i mai fie frica lui tati sa te tina in brate, sa mergi, sa imi spui ce te doare. acum ai 80 si putin de centimetri, cam 11 kg, alergi non-stop si cand nu iti convine ceva imi spui "m-am supalat!" si imi intorci spatele. spui despre tine ca esti "pliti garl" si raspunzi "thank iu" oricui iti ofera ceva- deh, tarele unui concediu petrecut in strainatate. vorbesti orice, te dezbraci singura si cu ceva mai mult chin te si imbraci, mananci singura. stop joc! e de-ajuns, mai vreau sa te am asa. micuta, delicata, incapatanata, pe jumatate dependenta de mine. nu mai vreau sa cresti pentru ca stiu ca, inevitabil, candva iti vei lua zborul. stiu, mai e pana atunci, dar asa cum cei doi ani au zburat, mi-e teama sa nu ma trezesc intr-o buna zi ca ma anunti ca devii mamica. vreau sa-mi mai ramai, sa iti mai simt noaptea respiratia langa mine si sa iti simt piciorusul mic pe burta mea, sa ma mai iei de gat si sa-mi spui smechereste "te ubec, mami", sa te aud spunandu-mi "mami, ajuta-ma" si sa te vad prin parc cum ne cauti cu privirea si strigi "mami- tati, mami-tatiiii". vreau sa-ti pastrez zambetul, veselia, puritatea. sa fii minunea mea pentru totdeauna.

oof!

trebuia sa trecem si prin asta... ma pregatisem de multa vreme, ma asteptam- de fapt stiam sigur ca se va intampla candva, facusem 1000 de scenarii, eram sigura ca o sa fac fata cu succes si acum, cand s-a intamplat... m-am pierdut toata! ba ieri chiar am plans.

dar sa incep cu inceputul. vineri cand te-ai trezit erai cam calduta. vreo maseluta mi-am spus, tinand cont de faptul ca ai si foarte multe balute. am trecut repede pe nurofen si febra a trecut... pana vineri noaptea cand a revenit in forta... pe la 2-3 dimineata frigeai toata. repede nurofen si sosete cu otet in picioare. si a trecut iar. si, evident, a si venit iar. dupa somnul de pranz de sambata am avut un soc: 39.5. supozitor si sosete cu otet iar, repede imbracata si ... la spital! pana am ajuns acolo aveai temperatura 36.8. perfecta. si erai atat de zglobie ca ai alergat prin toata curtea spitalului si prin sala de asteptare de se uita lumea ciudat la mine, intrebandu-se de ce te-am adus la urgente. la un moment dat ne-a strigat si am intrat la "dotor". ai plans de mama focului cand te-am dezbracat "ochita meaaaaa. mami, imbaca-ma, a pa'c". te-ai linistit cand ti-am dat sa iti tii rochita in mana. consultul a durat 5 minute, cele mai grele din viata mea de pana acum. te-a ascultat la plamani- totul in regula. s-a uitat in gat- puroi! si verdictul a venit dur: antibiotic. fara negocieri, fara compromisuri... daca trebuie, trebuie! m-am consolat pana la urma cu ideea. asta doar pana cand...

... am ajuns acasa, cu antibioticul in geanta, l-am scos tacticos, am tras 3.5 ml in siringa si... a inceput show-ul. ai urlat, te-ai tavalit putin pe jos, ai fugit prin casa, ti-ai tinut manuntele la gura. "nu, mami. nu. nu." pana la urma l-ai luat. ieri insa... alta problema. te-ai umplut de niste bubite mici mici, rosii, pe burtica si pe spate. pareau a fi spuzeala insa... iar la spital. de data asta nici mie nu imi mai tremurau picioarele, nici tu nu te mai uitai ciudat prinprejur. dr s-a uitat lung, a mai chemat o doctora, te-au verificat de ganglioni, au pipait bubitele, au pus 100 de intrebari, apoi au pus verdictul: exantem viral. sau alergie. exclus vreo boala de-a copilariei. cum adica "sau"????? si m-a pufnit plansul. mi s-a explicat frumos ca se pot confunda, dar ca nici una nu este grava. aerius 2.5 ml timp de 5 zile si daca nu trec bubitele trebuie sa mergem la matei bals. sau victor babes, nici ele nu stiau.

am ajuns acasa si am luat la puricat internetul. pare a fi exantem viral, intr-adevar. fuga la farmacie- apa stelatopia. apoi dus, tamponat cu apa... si dimineata bubitele erau pe jumatate trecute. asa sa ne-ajute dumnezeu!

mi-am promis ca nu mai merg niciodata la vreun spital de stat. maine mergem la o clinica particulara sa vedem ce si cum.

of, of, dragi copii... numai mama sa nu fii! ba sa fii, dar sa ai mereu copiii sanatosi :P.

lumea prin ochi de copil

pentru ca in ultima vreme ti-ai dat drumul foarte mult la vorba, evident ca au inceput sa apara si primele "perlute"... probabil ca de-acum ne vei incanta mereu cu "viziunile" tale.

aseara, tu eu si tati in pat, citeam o cartulie cu animale salbatice. de fapt nu prea citeam, comentai tu pozele. la unul dintre animale te-ai minunat "mami, coadaaaa. unga". tati, testandu-te: "si coada ta unde e , mariuca?" "nu eeeee, maia nu coada". pe cand mustaceam noi fericiti ca avem o fetita asa desteapta ne-ai dat si replica finala: "maia, mica, nu coada. ma'e coada." nu mami, nu ai coada pentru ca oamenii nu au coada. sa stii ca nu o sa-ti cresca atunci cand te faci mare :).

tot in pat, toti trei. tu te chinuiai sa ajungi la sticla ta cu apa. pentru ca nu ajungeai, ne-ai cerut ajutorul "anuta-ma, anuta-ma!" tati, incercand sa te moralizeze ca ai uitat cuvantul magic "mariuca, cum se spune cand rogi pe cineva sa te ajute cu ceva?" tu, senina: "anutooooooooor!" raspunsul corect era "goc mos".

shopping ratat

week-endul a inceput frumos: "mami, gata!" si m-ai pupat pe ambii obraji, m-ai luat de gat si mi-ai spus "te bec". ce poate fi mai frumos, ce mi-as fi putut dori mai mult? nimic nu anunta furtuna ce avea sa se declanseze... si potopul de dorinte pe care aveam sa mi le pun la sfarsitul zilei.

pentru ca era foarte innorat afara si ma temeam de o ploaie te-am invitat la... mall. sa vezi si tu cum e la shopping :). ai fost foarte incantata, mai ales ca ti-am povestit ca mergem cu tramvaiul. pe drum ai fost cuminte ca un ingeras, m-ai tinut de mana tot drumul, ai admirat pomii "vezi" si masinile "cololate". tramvaiul ti-a placut mult, nu mai conteneai exclamand "ute mami!" la scaune, cabina vatmanului, compostorul de bilete. am ajuns si la mall, prea repede dupa tine, cele doua statii cu tramvaiul nu au fost suficiente pentru asa o descoperire. am intrat in primul magazin vizat. si acolo te-ai dezlantuit: ai inceput sa fugi printre rafturi, apucai tot ce te tenta, te ascundeai dupa haine si ma strigai razand de dupa ele. nu am reusit sa te tentez cu absolut nimic. am plecat pe graba, apucand sa insfac o pereche de blugi de vara pentru tine. la casa, evident, ai mai fugit de vreo doua ori, pana m-am hotarat sa te iau in brate. tu trasesei semnalul de alarma care pentru mine trebuia sa insemne "repede afara din magazin", numai ca eu, in optimismul meu, am zis sa mai incerc. si am urcat la magazinele pentru copii. acolo... alte aventuri: nu ti-au placut sandalutele pe care ti le-am cumparat, pusesei ochii - si mainile dealtfel :), pe niste pantofi sport mai mari cu vreo 4 numere decat marimea ta; ochelarii de soare ti-au placut ambele perechi probate si ai urlat ca le vrei pe amandoua; te-ai suit pe o bicicleta si, evident, ai plans ca de ce nu pleaca. asa ca am insfacat repede sandalele, o singura pereche de ochelari si am plecat degraba spre casa. ghinionul meu ca drumul trecea pe langa locul de joaca pentru copii. unde ai plans iar de mama focului ca nu te poti juca cu "pupiii"- caci doamna de acolo a zis ca nici un copil sub trei ani nu are voie. ti-am promis ca o sa venim pe tura colegei si ea o sa ne lase, asa cum a facut-o de mai multe ori.

am ajuns acasa dupa cateva ore, tu vesela caci uitasei ce te deranajse si in plus mersesei iar cu tramvaiul, eu obosita ca dupa o lupta grea... si cu dorinta de a merge totusi la cumparaturi si rugandu-l pe Dumnezeu sa imi dea multa rabdare.

un an... ap'oape doi!

ai invatat devreme sa raspunzi cati ani ai... la inceput spuneai "unu" dupa care ai trecut la "un an". cand ai sarit de un an si noua luni, ne-am gandit noi ca ar fi bine sa te invatam sa spui "doi ani". nu a fost chip! tipai ca din gura de sarpe ca tu ai "un an", suparandu-te ingrozitor pe oricine indraznea sa te contrazica. si te-am lasat in pace... acum, din senin, ai inceput sa spui singura ca ai "doi ani". si completezi sugubat "ap'oape".

si pentru ca tot se apropie momentul "2 ani", uite si o radiografie a vietii tale de puiut de ap'oape 2 ani:

* esti cea mai vesela fetita din lume- zambesti tot timpul, nu plangi decat rar si atunci pret de 1 minut;
* iti place sa alergi si in general sa te misti- nu stai locului decat cand dormi; mai nou te intinzi pe jos si faci "matica"- gimnastica;
* vorbesti mult- spui o gramada de cuvinte, in principiu ne comunici tot ce vrei, chiar daca noi nu te intelegem intotdeauna;
* iubesti copiii- cea mai mare fericire a ta e sa mergem in parc, "a popiii";
* ai invatat sa ne dai "ordine"- "anuta-ma" - ajuta-ma; "'idica-ma"- ridica-ma; "atenta"- atentie, atunci cand nu te ascultam ce spui; "asa-ma"- lasa-ma; "da-te", "nino"- vino;
* ai invatat toate formulele de politete- neata, buna, goc- te rog, misi- merci si chiar daca uneori uiti sa le spui, in principiu nu e nevoie sa te avertizam;
* stii ca daca ne dai un pupic obtii tot ce iti doresti;
* iti plac cartile, sa te joci cu lego si papusi, sa desenezi;
* recunosti literele a, b, c si Q :) ; nu vrei sa numeri, nici macar 1-2-3; cunosti culorile si animalele salbatice si domestice;
* esti extrem de fandosita la mancare;
* ai 11 kg si doar 78 de cm;
* de cateva zile, de cate ori te imbracam in fusta/ rochie, dar uneori si cand esti in pijama, declari ca esti "sesi";

mimica, mami

cunosti toate animalele domestice si salbatice. din carti. le recunosti prin poze, le imiti cum fac si spui ca leul e prieten cu pisica. asa cum e "tei" cu tine. dar in afara de caini si pisici nu ai vazut alte animale. pana sambata trecuta cand am fost la tati la tara. si ai vazut acolo cocosul care face "cucuigu", gaina "cocodac" si gastele care fac "ga-ga". totul bine si frumos. te-ai dus, le-ai admirat, ai incantat audienta cu cunostintele tale. pana cand "s-a facut" putin o gasca la tine. ai inceput sa alergi speriata si sa tipi "mimica, mami".

"pai daca nu iti fac nimic de ce mai fugi, mami?"
"fica"
"de ce ti-e frica?"
"gaca"
"pai ce iti face gasca?"
"mimica, mami! maia mae, gaca mica"

a ramas un mister de ce fugi daca stiai ca gasca nu iti face nimic...

de paste...

... sau ce intelege o pice de 1 an si 10 luni, "apoape doi", ca inseamna pastele:

* de paste se intampla ceva cu lumanarile, stau aprinse, dar copiii nu au voie sa puna mana- "umina, uf uf, maia nu. mami, tati"
* de paste vine iepurasul care aduce cadouri copiilor- nu au contat pantofiorii albi si frumosi, nici jucariile- ouale si iepurasii de ciocolata (alba) sa traiasca- "ou caco"
* de paste ouale nu mai sunt albe, asa cum sunt ele de obicei, ci colorate. si se sparg, insotite de o oarecare urare care merita ignorata si inlocuita cu una proprie "coc-coc". metoda de ciocnire- se ia un ou intr-o mana si un ou in cealalta, se tipa cat mai tare "maia coc" si se izbesc de multe ori, unul de altul, pana se sparg amandoua.

si pentru ca sarbatoarea am petrecut-o la "unchiu" la curte, unde te-ai zbenguit in voie, evident ca iti doresti ca in fiecare zi sa fie paste- "mami pat(s)te, a cute, a ghimi".

de 300 de ori sus-jos

nu stiu alti copii cum sunt, sau cum fac, dar la noi se intampla cam asa…

mergem in parculetul cel mai aproape de casa. de fapt, un loc de joaca amenajat printre blocuri, cu nisip si un multi-topogan, ca sa spun asa. pentru copii intre 3 si 10 ani. tu ai “apoape doi”, dar conteaza curajul, nu varsta J. La inceput esti linsitita, chiar putin sfioasa. asta pana ajungi prima data sus. fugi ca disperata sa alegi una din cele 6 posibilitati de coborare.

“mamii, cobol. aco’o, mami.”

si in numai o secunda te pozitionezi si aluneci… uneori cazi in nisip; alteori nu cazi, dar te tavalesti singura putin. cand esti prea exaltata, de obicei dupa prima jumatate de ora, fiecare coborare este insotita, spre disperarea mea, de un pumn de nisip pe care il iei in pumni si ti-l pui in cap.

“pipu mami, pipuuu.”

si o iei la fuga strigand “u’c” si “’cara” si “maia sus”. de cele mai multe ori chiui de bucurie. si esti iar sus. si totul se repeta iar si iar si iar si iar…

stii cam de cate ori se repeta scena asta? de vreo 300 de ori in cele 2 ore pe care le stam afara, pana se lasa intunericul. dar macar seara atipesti in timp ce te spal si schimb si adormi de-a binelea, fara sa mai carcotesti, in timp ce iti bei lapticul cu cereale.

primul "te iubesc"

stateam pe pat, ma uitam la stiri. tu construiai o casuta din lego. ai venit tiptil langa mine, te-ai miaunit putin- miauneala = pisiceala = imbratisari si pupiceli in timp ce facem ca pisicutele, miau- miau, apoi ai facut cel mai dragut lucru care mi-a fost dat sa-l traiesc vreodata: m-ai luat cu manutele de gat, m-ai pupat si mi-ai spus "te bec, mami". "si eu te iubesc mult de tot, mariucule". ti-ai pus capul pe umarul meu si mi-ai mai dat un pupic.

... si ai fugit iar la jocurile tale. eu, evident, cateva minute nu am mai fost in stare sa articulez vreun cuvant. oare de unde stii tu ce inseamna "te iubesc"? si oare ce semnificatie are pentru tine? e adevarat ca eu iti spun des ca te iubesc, e adevarat ca ne miaunim si pupacim de 15 ori pe zi, e adevarat ca ne auzi pe mine si pe tati spunandu-ne te iubesc. dar cu toate astea nu ma asteptam sa mi-o spui atat de repede si atat de frumos. nu stiu ce a insemnat pentru tine, dar mie mi-ai inseninat ziua, saptamana, anul si toata viata de acum incolo. si clar urmatoarele 100 de boacane sunt iertate inca dinainte sa se intample :).

te iubesc, mariuca.

ba'etii

de-abia intrasem pe usa cand ai aparut vesela ca de obicei:

"mami, foicele." si ma trageai de manuta spre sufragerie, unde am gasit in vaza 3 ramurele cu floricele galbene.
"ce frumoase sunt, maria. mi-ai cules floricele?"
"nu, maia foicele."
"tu le-ai primit? de la cine?"
'ba'etii!"
"care baieti mami?"
"teeei, lali, nutu."

opaaaa. ai primit flori de la baieti. asa repede? sambata, in parc, ai primit cadou o papusica de la un baietel de-o schioapa care si-a rugat peltic mama "mami, te log, pot sa-i dau papusa lu' malia?" era o papusa micuta, primita ca surpriza intr-o punga de pufuleti. dar gestul conteaza, nu? de la doamna viorica aflu ca matei ( zis "tei") se cearta cu toti baietii din parc ca tu esti prietena lui si nimeni nu are voie sa se joace cu tine. in afara de el, evident. mai incearca stefanut (zis "nutu") sa se apropie de tine cateodata, dar matei castiga intotdeauna pentru ca il apara fratele lui mai mare, vali (zis "lali").

si iar ma gandesc, ca de altfel de multe ori in ultimii doi ani, ca voi copiii aveti lumea voastra in care traiti la fel ca noi, oamenii mari. numai ca mult mai frumos si mai curat.

tati se temea ca pe la 15 ani o sa i te fure vreun fat-frumos, dar se pare ca trebuie sa fie in garda mult mai devreme. oare ce urmeaza?

in loc de buna dimineata

"mamiiiii... mamiiiiii... soa'e... pac, mami, pac."
"mariuca, e dimineata, nu putem merge in parc acum. mai dormi putin."
"soa'e mami. hai!"
"da, e soare."

cam asa ne trezim noi dimineata. in week-end-uri, pentru ca in timpul saptamanii inca dormi cand mami pleaca la serviciu. si vreau- nu vreau, la ora 8 ma ridic din pat si te duc la geam sa vezi soarele. daca e, atunci cand e.

"uite mami, ploua. azi nu e soare"
"pouaaaa. soa'e mami." ... si arati demonstrativ cu manuta.

si cand imi zambesti vad si eu soarele, chiar daca tuna si fulgera si cerul e negru. imi doresc ca pe strada ta sa fie in fiecare dimineata soare :). asa, ca acum.

o fetita cu codite

in sfarsit, avem par de codite! nu chiar asa cum ar trebui, dar cat de cat acolo, ies doua codite zburlite :)

mama... de profesie

vreau sa ma reorientez profesional, sa ma fac mama. sunt deja mama, de 1 an si 9 luni si 14 zile... plus inca 9 luni fara 4 zile inainte. insa sunt o mama care, de cand aveai 7 luni, s-a intors la serviciu. nici nu vreau sa calculez, in procente, cat la suta sunt mama ta si cat sunt ... altele. in ultima vreme simt acut nevoia sa fiu mama ta si atat! sa-mi petrec cu tine fiecare clipa din zi, sa fiu singura care iti da sa mananci, te spala, te imbraca, te adoarme si iti spune povesti. sa-ti aud prima cuvintele, sa-ti simt dorintele, sa-ti veghez fiecare somn si sa te imbratisez la fiecare sfert de ora. nu imi mai e suficient faptul ca ma gandesc mereu la tine, ca stiu zilnic cand pleci in parc si cand te intorci, ce mananci si cand adormi, ca fug in fiecare zi spre casa cu dorinta cu dorinta de a fi acolo cand te trezesti dupa somnul de pranz, ca iti cumpar jucarii multe si hainute frumoase, ca fiecare clipa cand nu sunt la serviciu sunt cu tine. mi-as dori ca singura mea ocupatie sa fie aceea de a fi mama ta. si in fisa postului sa scrie ca trebuie sa te cresc frumos si daca gresesc sa ma certe cerul, soarele, florile, Dumnezeu. sau sa ma certi tu, fluturandu-ti manuta in aer si soptind usor "nu, nu!"

iarta-ma, mariuca, pentru ca nu sunt in stare sa ma rup de tot si sa fiu numai mama ta!

p.s. sper sa citesti post-ul asta cand vei fi destul de mica - astfel incat sa simti iubirea ce ti-o port sau destul de mare - sa intelegi ce vreau sa spun si sa nu ma "acuzi" de mediocritate...

comunicare...

a trecut timpul si nici nu stiu cand am inceput sa ne intelegem asa bine... poate ca tu m-ai inteles dintotdeauna, dar eu una am avut de multe ori frustrari ca nu pricepeam ce iti doresti.

la inceput era plansul. nu iti convenea ceva, bagai un chiot ascutit sau din contra, un hohot serios de plans. era un prim semn ca ceva nu e in regula. in momentul acela se declansa, instant, "nebunia": e cam cald, oare te-am imbracat prea gros? sau prea subtire? ai febra? poate te doare burtica? ti-o fi foame? sau ai mancat prea mult? putin ceai, apa? daca te doare ceva? oare ti-o fi dor de tati? te-oi fi lovit cat m-am dus eu la bucatarie? daca e ceva grav? nici nu-ti imaginezi cate intrebari se pot invarti in capul unei proaspete mame in 5 secunde. uneori ma ajuta instinctul, alteori... mare noroc ca intotdeauna te-ai linistit dupa primul minut de tinut in brate, leganat, cantat. ai mai crescut si ai inceput cu "aaa" si "eee", care la fel, uneori, ramaneau un mister. apoi ai invatat sa arati cu manuta ce vrei si am inceput sa ma mai relaxez...

acum vorbesti. mult. si chiar daca nu iti inteleg chiar toate vorbele din prima, dupa 2-3 repetari- uneori cu variatiuni si 5 batai cu piciorusul in podea reusesti sa ma conectezi la toate dorintele tale. esti asa haioasa cand, grabita sa obtii ceea ce vrei, incepi o tirada de vreo 2 minute din care, evident, nimeni nu reuseste sa inteleaga nimic. zilele trecute te-ai suparat chiar rau pe mine. ai venit intr-o fuga din dormitor tipand "banane!" m-am executat, m-am dus la bucatarie si am luat o banana, incantata ca ceri si tu ceva de mancare. "nuuuuuuu! banane!" "uite, mami, banana" ai luat banana si ai aruncat-o... "mami, banane.. maia... aaaa... fu fu... aaa... maia bananeeeeeeee... pac, pac, tati... colo" "........" m-ai luat de mana si m-ai dus in dormitor. m-am luminat brusc cand am vazut ce imi arati cu degetelul: vroiai sa faci baloane cu iribalul, sufland "fu, fu", asa cum a facut tati in parc :).

cele mai frumoase momente sunt cele de dialog. stii sa spui cum te cheama, cati ani ai, cu cine ai fost in parc si cu ce copii te-ai jucat, uneori chiar si ce ai mancat peste zi. uneori mai incurci raspunsurile. aseara te-am intrebat cat ma iubesti si in loc sa spui "mut' sau "tae", cum imi spui de obicei, mi-ai raspuns "2 ani" :). bun si-asa. la restul intrebarilor raspunzi invariabil cu "colo"- care inseamna acolo sau, dupa caz, dincolo; "aia"- aceea si "asa"- asa. "cum te-ai jucat mami cu copiii" "asa!"

povestea unei zile

tu, mami si tati pe canapea in sufragerie, ora 9 seara...
tati: "ce ai facut azi tati?"
tu: "bineee"
mami: "ai fost afara?"
tu: "daa, dio"
mami: "si cu cine te-ai jucat afara?"
tu: "piii"
tati: "care copii?"
tu: "bibi, tei, lali"
tati: "si ati fost cuminti, v-ati jucat frumos?"
tu: "bibi 'ea"
mami: "ce-a facut?"
tu: "pip cap"
tati: "ahaaaaa"
tati:"si ce ai mai facut?"
tu: "lali u'ghii"
tati: "cine e lali?"
tu: "lali, lali. lali u'gii tei. nas ma'e"
mami: "si? altceva...?"
tu: "apa, apa, apa"
mami: "ti-e sete, mariuca?"
tu: "nu! apa, apa... nenea... apa..."
tati: "un nene te-a stropit cu apa?"
tu: "nenea, apa"
mami "ce ai papat azi?"
tu: "cioba. naniiiiiii. maia tinteee"

ati inteles ce a facut mariuca in ziua cu pricina? :) daca nu, iata traducerea: a fost afara cu dio- adica d-na VIOrica- bona, s-a jucat cu copiii- cu bibi, matei si lali. bibi a fost rea si le-a pus nisip in cap (bine, le-a pus acum vreo doua luni nisip in cap, dar ea de-atunci ne tot povesteste). lalii avea unghii si nas mare. dupa care a papat ciorbita si a facut nani, deci e cuminte :). marturisesc ca nu am inteles cine e lali si nici faza cu nenea si cu apa, dar ne-a lamurit a doua zi d-na Viorica: lali este vali, fratele lui matei care avea unghii si nas de vrajitoare si i-a dat 2 unghii si lui matei; iar nenea cu apa nu era vreun sofer indisciplinat care i-a stropit, asa cum credeam noi, ci era popa care de boboteaza le-a dat o sticla cu aghiasma.

mami, loleeeeee

ieri cand am ajuns acasa m-ai intampinat mai vesela ca oricand, tragandu-ma de mana si zicand intr-una "mami, lole". te-am pupacit, te-am intrebat ca de obicei ce faci si cum ti-a fost ziua, tu nimic... "mami, lole. mamiiiiiii, loleeeeeeee", vizibil iritata de faptul ca ignor tema propusa de tine.
"ce vrei mami?
"lole"
"ce inseamna lole"
"mami, loleeee"
"nu stie mama ce-i ceri, mariuca. ce sunt alea lole?"
ai fugit in camera si te-ai intors peste 1 minut cu o brosura de peezentare de la un hipermarket. ai dat paginile grabita si ai pus degetelul: "lole!" vai, cum de nu mi-am dat seama? lolele sunt de fapt role. dar de unde sa fi stiut eu ca tu stii ce-s alea role si ca ti-au facut cu ochiul in timp ce rasfoiai brosura?
"mami, tu esti cam micuta acum, dar cand te faci mare, pe la 3 ani asa, iti cumpara mama role"
"nuuuuu, maia mare, lole"
intre timp nici nu stiai ce sa faci mai repede: ridicai manutele in sus ca sa-mi demonstrezi ca esti mare si bataiai usor din picioare aratandu-mi, de parca eu nu as fi stiut, unde se pun rolele. role, role... am inteles ideea... dar stau si ma intreb... oare exista role masura 20-21? de obicei un copil care poarta atat la picior are vreun an si putin si de-abia incepe sa mearga... oricum, o sa studiez problema prin magazine, poate chiar gasim "lole" potrivite, ma gandesc ca nu oi fi tu cea mai mignona fetita din lume.

delicata lu' mama

intotdeauna, inca dinainte sa te nasti, m-am gandit la tine ca la o fetita delicata, sensibila, cu maniere de fetita de pension, genul acela de copil care nu vorbeste neintrebat si care manaca frumos cu furculita si cutitul fara sa se murdareasca vreodata. nu stiu sigur daca imi doream sa fii asa, pur si simplu asa mi te imaginam. acum, la 1 an si aproape 9 luni, imi dau seama ca nu vei fi niciodata asa, pentru ca...:
* te asezi in pozitie de mers de-abusilea si scuipi pe parchet;
* mananci covrigeii din castronul tau direct cu gura;
* daca te murdaresti pe manute te stergi pe bluza lui mami sau a lui tati, niciodata pe babetica sau pe servetelele care ti se ofera;
* soldateii cu unt preferi, inainte sa ii mananci, ii pui pe burta lui tati sau, dupa caz, pe masa, de unde ii iei direct cu gurita;
* pe la varsta de 1 an si vreo 3 luni ai mancat un pufulete gasit in nisip- ma rog, doar jumatate pana am reusit sa bagam noi mana in gura sa scoatem ce mai ramasese;
* daca vrei sa ne spui ceva si nu suntem atenti la tine ridici imediat tonul si bati din picior;
ma intreb de unde asemenea maniere "alese"... nu suntem noi oamenii/ parintii perfecti, dar pe cuvant ca nu la noi ai vazut asa ceva: nu scuipam prin casa :D, folosim intotdeauna servetele sau servete de bucatarie, mancam civilizat folosind tacamurile. ma intreb la ce sa ne mai asteptam in viitor... ?

body painting sau cum ne mai distram de dimineata

dimineata normala a unei zile din cursul saptamanii. ca de obicei, pe la 5 dimineata ai aterizat cu noi in pat, continuand sa dormi linistita numai dupa ce te-ai asigurat ca ai o suzi in gura, una in mana si cu manuta libera o tii pe mami de mana. pe la 7 imi suna ceasul, ma dau jos usor din pat, sperand sa nu te trezesti, sa apuc si eu macar un dus sa fac pana la inceperea ritualului cu schimbat scutec- spalat- facut lapte- papat lapte. marai usor dar totusi te opresti. ascult pe la usa... e ok, nu se aude nici un zgomot, ai adormit la loc. fac dusul- 15 minute. imi fac o ciocolata cu lapte si fumez o tigara- alte 20 de minute. ascult la usa- liniste. ma mai uit putin la televizor, mai savurez o tigara in liniste- uite ca s-a facut ceasul 8 si tu inca dormi. surprinzator! mai ascult putin la usa- clar azi esti mai somnoroasa decat de obicei, nu se aude nici un zgomot. se face 8.15, se ingroasa gluma, trebuie sa-l trezesc pe tati sa se pregateasca si el de plecat la serviciu. ma gandesc cu speranta ca poate tu nu te trezesti si pentru prima oara dupa multe luni o sa reusesc sa beau cu tati o cafea si sa fumam o tigara IMPREUNA! wow, ce frumos ar fi. deschid incet-incet usa si speranta mea zboara. tu stai in fundulet si mesteresti ceva, nu imi dau inca seama ce. oare de cand ai devenit asa silentioasa dimineata? oare de-acum incolo nu o sa mai dai trezirea "ma-miiiiiii, ta-tiiiiiii!" imediat ce deschizi ochii dimineata?
- ce faci mariuca? te intreb inca mirata ca ai fost asa de cuminte, in timp ce ma apropii de pat.
- schiu, schiu!
- ce scrii mami?
- tatiiiiiiiiii.
- sssst. tati doarme.
intre timp am ajuns langa pat... unde sunt intinse toate cele 24 de creioane colorate cerate. si tu intr-adevar scrii, il desenezi pe tati pe maini. parca putin si pe fata. tati insa doarme. stiam eu cand ti-am cumparat creioanele ca astea de ceara nu au cum sa te raneasca, ca sunt moi. cred ca si tati e fericit de alegerea mea.

de-acum incolo, ori de cate ori nu ai sa trezesti la ora ta, am sa am grija sa verific ce faci. si nu am sa mai sper sa beau cafeaua cu tati. si, evident, de-acum incolo, seara inainte de culcare voi avea grija sa verific sa nu fie prin preajma creioanele colorate.

ora de lectura

aseara, prima mai libera de la inceputul anului, am luat la studiat o carte despre psihologia copilului, carte ce astepta de multa vreme sa-i vina randul. tu erai in grija lui tati dar, evident, ai vrut cu mami. la inceput te-ai invartit pe langa mine, ai vrut sa-mi "furi" cartea, ai topait prin pat si incercai sa imi explici ceva neinteligibil. pe langa faptul ca nu vorbesti bine, mai vorbesti si foarte repede, asa ca nu intelegeam nimic, desi din cand in cand mai articulam cate un "da, mami". te-ai dat jos din pat si ai scotocit prin cosurile cu jucarii. si te-ai intors, victorioasa, cu o carticica de-a ta in mana. ai asezat-o frumos pe perna si tu te-ai trantit pe burta, exact in aceeasi pozitie in care stateam eu. ai deschis tacticos cartea si ai inceput iar sa bombani- oare de ce, ca eu nu citeam cu voce tare? :) din cand in cand ma mai trageai de par sa ma atentionezi:
"mami, osu, beo"
"da mami, masinuta aceea e rosie si cealalta bleu. si masinuta galbena care este?"
"ataaaaaaa"
"nu mami, aia e verde. si cea galbena care este?"
"ataaaa"
"bravo mariuca!"

am lasat deoparte cartea. la ce bun, invatasem deja lectia pentru acea zi: iti place la nebunie sa ne imiti. daca vreau sa iti citesc ceva nu trebuie sa iau cartea de pe raft si sa incep sa citesc, oricum pentru tine sunt mai tentante acum cuburile sau papusile. dar pot sa imi iau eu o carte si tu vei intra imediat in joc. asa ca dupa ce am mai "exersat" putin culorile te-am insfacat si ne-am dus sa ne spalam, evident, amandoua, pe dinti.

ma gandeam mai tarziu, cand tu dormeai deja, oare peste cati ani o sa comentam amandoua cartile pe care le citim? mai e ceva pana atunci si eu sper, doar, ca le vom comenta cu cate o ciocolata calda in fata, fara ca eu sa ma prefac ca nu te aud si fara ca tu sa ma tragi de par de cate ori vrei sa ma faci atenta :).

iubire de copil...

"mariuca, pe cine iubesti mai mult?"
"hmmmm, eeeee."
"pe cine iubesti tu mai mult, pe tati sau pe mami?"
"tatiiiiiiii"
"pe tusi sau pe mami?"
"tusiiiiiiii"
"pe jesse sau pe mami?"
"esiiiiiii, esiiii"

... si totusi... pe mine ma strigi cand te necajeste ceva, la mine in brate te cuibaresti cand ai nevoie de alinare, pe mine ma pupacesti cel mai mult. iubeste pe cine vrei tu, mami, dar sa nu uiti ca mami te iubeste mult si iti e alaturi oricand, orice ar fi. si sa ma pupacesti in continuare, da?