comunicare...

a trecut timpul si nici nu stiu cand am inceput sa ne intelegem asa bine... poate ca tu m-ai inteles dintotdeauna, dar eu una am avut de multe ori frustrari ca nu pricepeam ce iti doresti.

la inceput era plansul. nu iti convenea ceva, bagai un chiot ascutit sau din contra, un hohot serios de plans. era un prim semn ca ceva nu e in regula. in momentul acela se declansa, instant, "nebunia": e cam cald, oare te-am imbracat prea gros? sau prea subtire? ai febra? poate te doare burtica? ti-o fi foame? sau ai mancat prea mult? putin ceai, apa? daca te doare ceva? oare ti-o fi dor de tati? te-oi fi lovit cat m-am dus eu la bucatarie? daca e ceva grav? nici nu-ti imaginezi cate intrebari se pot invarti in capul unei proaspete mame in 5 secunde. uneori ma ajuta instinctul, alteori... mare noroc ca intotdeauna te-ai linistit dupa primul minut de tinut in brate, leganat, cantat. ai mai crescut si ai inceput cu "aaa" si "eee", care la fel, uneori, ramaneau un mister. apoi ai invatat sa arati cu manuta ce vrei si am inceput sa ma mai relaxez...

acum vorbesti. mult. si chiar daca nu iti inteleg chiar toate vorbele din prima, dupa 2-3 repetari- uneori cu variatiuni si 5 batai cu piciorusul in podea reusesti sa ma conectezi la toate dorintele tale. esti asa haioasa cand, grabita sa obtii ceea ce vrei, incepi o tirada de vreo 2 minute din care, evident, nimeni nu reuseste sa inteleaga nimic. zilele trecute te-ai suparat chiar rau pe mine. ai venit intr-o fuga din dormitor tipand "banane!" m-am executat, m-am dus la bucatarie si am luat o banana, incantata ca ceri si tu ceva de mancare. "nuuuuuuu! banane!" "uite, mami, banana" ai luat banana si ai aruncat-o... "mami, banane.. maia... aaaa... fu fu... aaa... maia bananeeeeeeee... pac, pac, tati... colo" "........" m-ai luat de mana si m-ai dus in dormitor. m-am luminat brusc cand am vazut ce imi arati cu degetelul: vroiai sa faci baloane cu iribalul, sufland "fu, fu", asa cum a facut tati in parc :).

cele mai frumoase momente sunt cele de dialog. stii sa spui cum te cheama, cati ani ai, cu cine ai fost in parc si cu ce copii te-ai jucat, uneori chiar si ce ai mancat peste zi. uneori mai incurci raspunsurile. aseara te-am intrebat cat ma iubesti si in loc sa spui "mut' sau "tae", cum imi spui de obicei, mi-ai raspuns "2 ani" :). bun si-asa. la restul intrebarilor raspunzi invariabil cu "colo"- care inseamna acolo sau, dupa caz, dincolo; "aia"- aceea si "asa"- asa. "cum te-ai jucat mami cu copiii" "asa!"