marți, 31 martie 2009

in loc de buna dimineata

"mamiiiii... mamiiiiii... soa'e... pac, mami, pac."
"mariuca, e dimineata, nu putem merge in parc acum. mai dormi putin."
"soa'e mami. hai!"
"da, e soare."

cam asa ne trezim noi dimineata. in week-end-uri, pentru ca in timpul saptamanii inca dormi cand mami pleaca la serviciu. si vreau- nu vreau, la ora 8 ma ridic din pat si te duc la geam sa vezi soarele. daca e, atunci cand e.

"uite mami, ploua. azi nu e soare"
"pouaaaa. soa'e mami." ... si arati demonstrativ cu manuta.

si cand imi zambesti vad si eu soarele, chiar daca tuna si fulgera si cerul e negru. imi doresc ca pe strada ta sa fie in fiecare dimineata soare :). asa, ca acum.

o fetita cu codite

in sfarsit, avem par de codite! nu chiar asa cum ar trebui, dar cat de cat acolo, ies doua codite zburlite :)





miercuri, 25 martie 2009

mama... de profesie

vreau sa ma reorientez profesional, sa ma fac mama. sunt deja mama, de 1 an si 9 luni si 14 zile... plus inca 9 luni fara 4 zile inainte. insa sunt o mama care, de cand aveai 7 luni, s-a intors la serviciu. nici nu vreau sa calculez, in procente, cat la suta sunt mama ta si cat sunt ... altele. in ultima vreme simt acut nevoia sa fiu mama ta si atat! sa-mi petrec cu tine fiecare clipa din zi, sa fiu singura care iti da sa mananci, te spala, te imbraca, te adoarme si iti spune povesti. sa-ti aud prima cuvintele, sa-ti simt dorintele, sa-ti veghez fiecare somn si sa te imbratisez la fiecare sfert de ora. nu imi mai e suficient faptul ca ma gandesc mereu la tine, ca stiu zilnic cand pleci in parc si cand te intorci, ce mananci si cand adormi, ca fug in fiecare zi spre casa cu dorinta cu dorinta de a fi acolo cand te trezesti dupa somnul de pranz, ca iti cumpar jucarii multe si hainute frumoase, ca fiecare clipa cand nu sunt la serviciu sunt cu tine. mi-as dori ca singura mea ocupatie sa fie aceea de a fi mama ta. si in fisa postului sa scrie ca trebuie sa te cresc frumos si daca gresesc sa ma certe cerul, soarele, florile, Dumnezeu. sau sa ma certi tu, fluturandu-ti manuta in aer si soptind usor "nu, nu!"

iarta-ma, mariuca, pentru ca nu sunt in stare sa ma rup de tot si sa fiu numai mama ta!

p.s. sper sa citesti post-ul asta cand vei fi destul de mica - astfel incat sa simti iubirea ce ti-o port sau destul de mare - sa intelegi ce vreau sa spun si sa nu ma "acuzi" de mediocritate...

marți, 17 martie 2009

comunicare...

a trecut timpul si nici nu stiu cand am inceput sa ne intelegem asa bine... poate ca tu m-ai inteles dintotdeauna, dar eu una am avut de multe ori frustrari ca nu pricepeam ce iti doresti.

la inceput era plansul. nu iti convenea ceva, bagai un chiot ascutit sau din contra, un hohot serios de plans. era un prim semn ca ceva nu e in regula. in momentul acela se declansa, instant, "nebunia": e cam cald, oare te-am imbracat prea gros? sau prea subtire? ai febra? poate te doare burtica? ti-o fi foame? sau ai mancat prea mult? putin ceai, apa? daca te doare ceva? oare ti-o fi dor de tati? te-oi fi lovit cat m-am dus eu la bucatarie? daca e ceva grav? nici nu-ti imaginezi cate intrebari se pot invarti in capul unei proaspete mame in 5 secunde. uneori ma ajuta instinctul, alteori... mare noroc ca intotdeauna te-ai linistit dupa primul minut de tinut in brate, leganat, cantat. ai mai crescut si ai inceput cu "aaa" si "eee", care la fel, uneori, ramaneau un mister. apoi ai invatat sa arati cu manuta ce vrei si am inceput sa ma mai relaxez...

acum vorbesti. mult. si chiar daca nu iti inteleg chiar toate vorbele din prima, dupa 2-3 repetari- uneori cu variatiuni si 5 batai cu piciorusul in podea reusesti sa ma conectezi la toate dorintele tale. esti asa haioasa cand, grabita sa obtii ceea ce vrei, incepi o tirada de vreo 2 minute din care, evident, nimeni nu reuseste sa inteleaga nimic. zilele trecute te-ai suparat chiar rau pe mine. ai venit intr-o fuga din dormitor tipand "banane!" m-am executat, m-am dus la bucatarie si am luat o banana, incantata ca ceri si tu ceva de mancare. "nuuuuuuu! banane!" "uite, mami, banana" ai luat banana si ai aruncat-o... "mami, banane.. maia... aaaa... fu fu... aaa... maia bananeeeeeeee... pac, pac, tati... colo" "........" m-ai luat de mana si m-ai dus in dormitor. m-am luminat brusc cand am vazut ce imi arati cu degetelul: vroiai sa faci baloane cu iribalul, sufland "fu, fu", asa cum a facut tati in parc :).

cele mai frumoase momente sunt cele de dialog. stii sa spui cum te cheama, cati ani ai, cu cine ai fost in parc si cu ce copii te-ai jucat, uneori chiar si ce ai mancat peste zi. uneori mai incurci raspunsurile. aseara te-am intrebat cat ma iubesti si in loc sa spui "mut' sau "tae", cum imi spui de obicei, mi-ai raspuns "2 ani" :). bun si-asa. la restul intrebarilor raspunzi invariabil cu "colo"- care inseamna acolo sau, dupa caz, dincolo; "aia"- aceea si "asa"- asa. "cum te-ai jucat mami cu copiii" "asa!"

joi, 12 martie 2009

povestea unei zile

tu, mami si tati pe canapea in sufragerie, ora 9 seara...
tati: "ce ai facut azi tati?"
tu: "bineee"
mami: "ai fost afara?"
tu: "daa, dio"
mami: "si cu cine te-ai jucat afara?"
tu: "piii"
tati: "care copii?"
tu: "bibi, tei, lali"
tati: "si ati fost cuminti, v-ati jucat frumos?"
tu: "bibi 'ea"
mami: "ce-a facut?"
tu: "pip cap"
tati: "ahaaaaa"
tati:"si ce ai mai facut?"
tu: "lali u'ghii"
tati: "cine e lali?"
tu: "lali, lali. lali u'gii tei. nas ma'e"
mami: "si? altceva...?"
tu: "apa, apa, apa"
mami: "ti-e sete, mariuca?"
tu: "nu! apa, apa... nenea... apa..."
tati: "un nene te-a stropit cu apa?"
tu: "nenea, apa"
mami "ce ai papat azi?"
tu: "cioba. naniiiiiii. maia tinteee"

ati inteles ce a facut mariuca in ziua cu pricina? :) daca nu, iata traducerea: a fost afara cu dio- adica d-na VIOrica- bona, s-a jucat cu copiii- cu bibi, matei si lali. bibi a fost rea si le-a pus nisip in cap (bine, le-a pus acum vreo doua luni nisip in cap, dar ea de-atunci ne tot povesteste). lalii avea unghii si nas mare. dupa care a papat ciorbita si a facut nani, deci e cuminte :). marturisesc ca nu am inteles cine e lali si nici faza cu nenea si cu apa, dar ne-a lamurit a doua zi d-na Viorica: lali este vali, fratele lui matei care avea unghii si nas de vrajitoare si i-a dat 2 unghii si lui matei; iar nenea cu apa nu era vreun sofer indisciplinat care i-a stropit, asa cum credeam noi, ci era popa care de boboteaza le-a dat o sticla cu aghiasma.

miercuri, 11 martie 2009

mami, loleeeeee

ieri cand am ajuns acasa m-ai intampinat mai vesela ca oricand, tragandu-ma de mana si zicand intr-una "mami, lole". te-am pupacit, te-am intrebat ca de obicei ce faci si cum ti-a fost ziua, tu nimic... "mami, lole. mamiiiiiii, loleeeeeeee", vizibil iritata de faptul ca ignor tema propusa de tine.
"ce vrei mami?
"lole"
"ce inseamna lole"
"mami, loleeee"
"nu stie mama ce-i ceri, mariuca. ce sunt alea lole?"
ai fugit in camera si te-ai intors peste 1 minut cu o brosura de peezentare de la un hipermarket. ai dat paginile grabita si ai pus degetelul: "lole!" vai, cum de nu mi-am dat seama? lolele sunt de fapt role. dar de unde sa fi stiut eu ca tu stii ce-s alea role si ca ti-au facut cu ochiul in timp ce rasfoiai brosura?
"mami, tu esti cam micuta acum, dar cand te faci mare, pe la 3 ani asa, iti cumpara mama role"
"nuuuuu, maia mare, lole"
intre timp nici nu stiai ce sa faci mai repede: ridicai manutele in sus ca sa-mi demonstrezi ca esti mare si bataiai usor din picioare aratandu-mi, de parca eu nu as fi stiut, unde se pun rolele. role, role... am inteles ideea... dar stau si ma intreb... oare exista role masura 20-21? de obicei un copil care poarta atat la picior are vreun an si putin si de-abia incepe sa mearga... oricum, o sa studiez problema prin magazine, poate chiar gasim "lole" potrivite, ma gandesc ca nu oi fi tu cea mai mignona fetita din lume.

marți, 3 martie 2009

delicata lu' mama

intotdeauna, inca dinainte sa te nasti, m-am gandit la tine ca la o fetita delicata, sensibila, cu maniere de fetita de pension, genul acela de copil care nu vorbeste neintrebat si care manaca frumos cu furculita si cutitul fara sa se murdareasca vreodata. nu stiu sigur daca imi doream sa fii asa, pur si simplu asa mi te imaginam. acum, la 1 an si aproape 9 luni, imi dau seama ca nu vei fi niciodata asa, pentru ca...:
* te asezi in pozitie de mers de-abusilea si scuipi pe parchet;
* mananci covrigeii din castronul tau direct cu gura;
* daca te murdaresti pe manute te stergi pe bluza lui mami sau a lui tati, niciodata pe babetica sau pe servetelele care ti se ofera;
* soldateii cu unt preferi, inainte sa ii mananci, ii pui pe burta lui tati sau, dupa caz, pe masa, de unde ii iei direct cu gurita;
* pe la varsta de 1 an si vreo 3 luni ai mancat un pufulete gasit in nisip- ma rog, doar jumatate pana am reusit sa bagam noi mana in gura sa scoatem ce mai ramasese;
* daca vrei sa ne spui ceva si nu suntem atenti la tine ridici imediat tonul si bati din picior;
ma intreb de unde asemenea maniere "alese"... nu suntem noi oamenii/ parintii perfecti, dar pe cuvant ca nu la noi ai vazut asa ceva: nu scuipam prin casa :D, folosim intotdeauna servetele sau servete de bucatarie, mancam civilizat folosind tacamurile. ma intreb la ce sa ne mai asteptam in viitor... ?