vineri, 20 iulie 2012

prima tabara. 5 ani si 13 zile

"te rog, te rog, te roooooooog, mami, ma lasi in tabara? vreau sa ma duc si eu in tabara cu colegii mei. ma laaaaasi, te roooog?"

ma avertizasei deja de mai mult timp ca la vara vrei sa mergi in tabara de cercetasi. stiam despre tabara. vazusem anuntul in urma cu o saptamana, la avizierul gradinitei. trasesem deja o cearta de mai multe zile cu tati si cu tusi, fusesem catalogata drept mama posesiva, ii acuzasem ca sunt inconstienti. tot ce speram era ca ai uitat de tabara sau ca nu vei afla ca acum e tabara sau ca ti se va face frica sa pleci singura departe de noi. dar nu a fost sa fie. cu fatuca ta de ingeras si cu vocea mieroasa ai inceput "atacul". si nu am rezistat. dupa ce ti-am explicat de o mie de ori ca tabara inseamna muuulte zile fara mami si tati, ca va trebui sa ai grija singura de tine- sa te imbraci, sa mananci, sa te speli, sa te dai cu crema de soare, etc, ca cinci nopti vei dormi departe de casa.... am renuntat sa mai insist, deja tabara era descrisa ceva gen lagar de concentrare. asa ca am platit tabara, fie ce-o fi! dupa care a inceput chinul, in care am imaginat zeci de scenarii, de la cele mai soft, cum ar fi ca vei plange amarnic dupa noi sau ca nu vei putea dormi, la unele cu serioase implicatii psihologice, cum ca te vei simti abandonata de noi ca te-am lasat asa departe, si terminand cu unele de groaza, gen disparitia ta in padure sau fuga pe strada, in fata vreunei masini. am inventariat foaaaaaarte multe pericole posibile.

mai era cam o luna pana la tabara. in care luna nu ai vorbit decat despre asta, spre amuzamentul tuturor si spre disperarea mea. ai refuzat categoric sa mai dormi vreo noapte cu noi, ti-ai "pregatit" bagajul de 50 de ori, ne-ai pus de 1000 de ori sa iti povestim cum era cand plecam noi in tabara, ti-ai imaginat si ai tesut 1001 povesti despre cum va fi. mi-ai zis ca ma vei suna in fiecare seara, m-ai "somat" ca atunci cand ma suni sa il am pe tati langa mine, "cum de ce, mami, daca vreau sa-i spun si lui noapte buna sa nu zici ca nu poti sa mi-l dai la telefon, ca nu e langa tine". te-ai autoincurajat si m-ai incurajat si pe mine "daca o sa-mi fie dor de tine mami, la culcare, o sa ma rog sa te visez numai pe tine in fiecare noapte. sa faci si tu la fel daca ti-e dor de mine, da?"  sau "sa nu plangi dupa mine, mami, stii ca o sa ma intorc dupa 6 zile, nu? tot acasa la tine vin" impreuna am invatat regulile, de la "nu te indepartezi niciodata de grup" la "ai grija sa nu pleci fara sapca sau bandana", "sa nu uiti sa te speli pe dinti" si cea mai importanta "orice ti s-ar intampla, orice problema ai avea, o suni pe mami".

si a venit si ziua cea mare. 24 iunie, ora 10.00, ne-am infiintat in fata gradinitei. eu pierita, tu atat de entuziasmata ca ai fi plecat fara sa ma pupi sau sa te uiti in urma... si asa au inceput cele 6 zile in care tu:
- nu m-ai sunat decat o singura data, in prima zi (aveai sa imi spui, la intoarcere, ca nu m-ai sunat pentru ca "daca te sunam incepeam sa plang. si daca plangeam nu eram curajoasa. si am vrut sa fiu curajoasa, mami. dar mi-a fost tare dor de tine, numai la tine m-am gandit" :))
- cand te-am cerut eu la telefon m-ai expediat in 10 de secunde "mami, am castigat, am nimerit sticla, sunt cea mai buna. hai pa, mami, am treaba"
- ai dormit cateva nopti singura in camera, pentru ca "eu sunt copil mare"
- te-ai distrat pe cinste la echitatie, paintball, inot, plimbare cu ATV-ul, drumetii
- ai participat la primul foc de tabara
- nu ai zis nici macar o data ca ti-e dor de vreunul de-acasa 
- ai mancat, ai dormit, te-ai imbracat, te-ai spalat, ce mai! ai trait si respirat la aproximativ 140 km distanta de mine

iar eu:
- m-am agitat in fiecare secunda gandindu-ma unde esti si ce faci
- am evitat sa ajung devreme acasa pentru ca era prea goala fara tine
- butonand la laptop, m-am trezit strigandu-te, speriata ca nu te-am mai auzit in ultimile minute si nu stiam unde esti si ce faci
- am asteptat cu sufletul la gura, seara de seara, un telefon de la tine
- am sunat in fiecare seara, la 19 trecute fix, sa vad ce faci
- am mancat, am dormit, am trait si am respirat la aproximativ 140 km de tine

cand te-ai intors te-am gasit mai mare, mai sigura pe tine, mai frumoasa, mai dulce, mai... si mai.... si, cel mai dureros, cu un pas, chiar daca unul mic, mai aproape de clipa cand vei fi cu adevarat "om mare" si total independenta de mine. stiu ca totul e in mintea mea de mama nebuna, dar inimii si mintii nu le poti ordona ce sa simta si ce sa gandeasca. tie ti-a placut la nebunie in tabara, primul lucru spus la sosirea acasa a fost "mami, vreau sa ma duc si la iarna in tabara de ski. asta e prima care urmeaza, la ski". eu sunt incantata ca ti-a placut si ca a fost o experienta frumoasa, dar tot ma simt de parca as fi fost tradata si abandonata. sunt mandra ca esti independenta, ca ai incredere in tine si in noi, ca ai crescut frumos, ca din punct de vedere emotional esti acolo unde trebuie sa fii, dar tot ma intreb uneori cum de te-ai desprins asa usor...

acum o vreme radeam cu tati ca vom trai o a doua luna de miere cand pleci in prima tabara. ai plecat, dar noi am trait din inertie, crispati, ingrijorati, pomenindu-te la fiecare vorba, incapabili sa ne simtim bine fara tine prin preajma. acum ne intrebam: oare la a cata tabara ne vom putea relaxa si trai a doua luna de miere?

joi, 19 iulie 2012

lectia de generozitate si primul plan de fugit de-acasa

una calda...
tu - m-am gandit! eu nu vreau sa fiu nici saraca, nici bogata. vreau sa fiu asa... un om normal.
eu - de ce ????
tu - pentru ca asa vreau eu.
eu - ce-i drept, mami, nici eu nu vreau sa fiu saraca. dar cred ca mi-ar placea sa fiu bogata.
tu - mie nu!
eu (fortand nota in incercarea de a vedea ce gandesti...) - de ce? ai avea multi bani, cu care ti-ai cumpara multe jucarii, toate jucariile din lume. si toate hainutele pe care ti le-ai dori. si ai calatori unde ai vrea tu...
tu - ei, lasa, oricum imi cumperi tu tot ce vreau. oricum, daca as avea multi, multi bani, ar trebui sa ii impart cu altii. ca tu asa m-ai invatat, sa fiu buna si sa impart jucariile si cu alti copii. eu vreau sa fiu generoasa, asa ca si banii ar trebui sa ii impart. si pana la urma... tot saraca as fi!

... si una rece:
tu - mami, am un plan cu Selena. maine, cand trebuie sa plecam la inot, o sa fugim amandoua la mare.
eu - super! si mie mi-ar placea la mare. dar cum ajungeti voi acolo?
tu - cu masina!
eu - si cine conduce, tu sau Selena?
tu (ingrijorata) - ooof, la asta nu m-am gandit. noi suntem prea mici sa conducem. stiu! o sa il intreb pe sofer daca vrea sa vina si el cu noi.
a doua zi, seara, dupa ora de inot...
eu - mami, cum a fost la inot?
tu - frumos, am facut sarituri.
eu - aaa, mi-am amintit. nu ai fugit la mare?
tu - nu, m-am razgandit. pentru ca eu nu pot sa plec departe fara sa imi iau la revedere de la voi. si in plus nici nu aveam bagaje la mine. cu ce haine sa ma imbrac eu la mare?

5 ani, 3 saptamani, 5 zile