sah mat la tati

sunt absolut sigura ca nimeni nu ar reusi sa ghiceasca noua ta pasiune :). "nu te supara frate"? "comoara piticilor"? papusile care au impanzit casa? bucataria primita de la mos nicolae, acuarelele cele noi sau cursurile de dans? nu, nu, nu! cea mai noua si totodata cea mai mare preocupare a ta de cateva saptamani incoace este... sahul! totul a pornit cand tati a primit cadou, de ziua lui, un sah. ai insistat mult prea tare sa te joci si tu cu "statuetele alea dragute", asa ca ai inceput sa fii initiata in tainele respectivului sport. spre surprinderea tuturor ai priceput destul de repede miscarile de baza. clar, nu putem vorbi de vreo strategie de joc sau de vreo victorie obtinuta impotriva cuiva. dar totusi stii sa aranjezi piesele corect pe tabla. si mai stii ca nebunul se misca "pe colt", calul- "asa si-asa, 1-2-3", tura- "pe drept", pionul- "merge in fata si ia pe colt". te sesizezi imediat cand poti lua o piesa a adversarului si politicoasa ceri voie inainte "aaa, pot sa iau regina? pot, pot?", dupa care atentionezi pe toata lumea sa te aplaude. in schimb daca trebuie sa ti se ia o piesa tipi in gura mare "nuuuu, nu mi-o lua, ti-o dau eu!" deh, ai si tu mandria ta :). cand te plictisesti insfaci rapid toate "statuetele" si te declari castigatoare. tati se ambitioneaza sa iti explice reguli peste reguli. intr-una din seri iti povestea cum ca pionul, atunci cand ajunge la capat, se transforma in altceva. "in ce, tati?" "in ce vrei tu, maia"... ai stat, ai meditat cateva secunde si ai dat lovitura de gratie: sah mat la tati- "bineeeeeee, vreau sa se transforme in... mica sirena!".

iubire la 3 ani si 5 luni

- mami, ti-am zis sau nu ti-am zis?
- ce sa-mi spui, maia?
- ca il iubesc pe bomboe...
- ce faci?
- il iubesc pe bomboias!
- si cum il iubesti, mami?
- ma duc la el si il iau de gat si ii zic ca il iubesc.
- si el ce spune?
- lasa-ma-n pace, nu ma mai strange asa de gat!
- maia, dar ce inseamna sa iubesti?
- pai... adica asaaaa... sa fii fericit ca ai mancat ceva bun!

pam pam!

declaratii de dragoste

"mami, frumoasa mea, te ubec mult de tot. esti cea mai frumoasa, draguta mea."

"te ubec pana la cer si pana la soare si pana la luna si pana la stele. mult de tot te ubec."

"mami, sunt fericita ca esti mamica mea!"

lucruri marunte

inainte sa te am pe tine mi se parea ciudata tendinta mamelor de a vorbi mereu-mereu numai de copiii lor: ieri a zis nu-stiu-ce, alalteieri a zambit nu-stiu-cum, dimineata m-a pupat asa.... multe maruntisuri, de parca altceva nu ar mai exista pe lume. acum inteleg ca pentru orice mama, inainte de orice altceva pe lume, exista copilul. care da, are cel mai frumos zambet si cei mai dulci ochi din lume, da cele mai inteligente replici si chiar cand doarme o face intr-un fel mai nu-stiu-cum, extrem de interesant. de-abia acum imi dau seama cat de importante sunt si cata bucurie iti pot aduce toate lucrurile marunte. si recunosc, as vorbi despre tine cu toata lumea si as povesti de-a-fir-a-par tot ce faci tu, zi de zi, clipa de clipa. pentru ca totul imi pare magic. imi vine sa-mi strig fericirea in gura mare, pe strazi, sa stie toata lumea ce copil minunat esti si cum ne umpli vietile si ne dai un sens.

din capitolul "lucruri marunte":

dimineata, la ora 5, te trezesti si ceri apa. bei apa, apoi pui capul pe perna. te iau in brate si te pup pe obraz. "mamiiii, de ce ma pupi? ca sunt frumoasa si cuminte? ca sunt minunea ta?"

te uiti la mine cu ochii mari, zambet larg... "mami, stii ce am facut eu?" "ce, mami?" ... intreb, gandindu-ma evident, la ceva maret, pe masura bucuriei tale. "caca!"

"ce faci iubirea mea?" "nuuuuu, nu sunt iubirea ta. eu sunt printesa lu' mami si ursuletul lui tati."

"mamiiiii, azi a venit teatrul de papusi la gradi. si era o vrajitoare care avea parul asa si-asa si asa!" nu ati inteles cum arata vrajitoarea? asa si-asa si asa!!!

in parc, jucandu-ne cu zapada. la un moment dat vad ca esti uda intr-un fel ciudat, clar nu de la zapada e. "maia, ai facut pipi pe tine?" "da!" "pai de ce nu mi-ai zis, mami?" "pentru ca vreau sa mai stam in parc, sa nu ma duc acasa sa fac pipi la olita."

de cate ori spui/ faci ceva: "va rog, uitati-va la mine. toti. si tu, si tu si tu. tatiiiii si tu tlebuie!" si ca sa fii mai convingatoare, ne iei capul in manutele tale si ni-l intorci spre tine.

ori de cate ori vorbesc ceva cu tati: "ce, mami? ceeeeee? euuuuu? de ceeee?"

"maria, spune cizme" "cimne" "maria, spune asa: ci- zzzzzz-me" si tu repeti ascultatoare: "ci-zzzzz-me" "deci cizme" "cimne" "bine, maia, cimne" "tatiiiiiii, nuuuuuuuu. nu cimne. cim-ne!!!"

"mi-e sila"

aseara. tu, eu si tati in masina... vorbeam diverse... eu te mai intrebam de gradi, tu povesteai ce vroiai tu. si deodata... : "mami, mi-e sila sa mai vorbesc cu tine". "poftiiiiiiiiiiiimmmmm?" in urmatoarele secunde mi-au trecut prin cap 1001 chestii: "oare ce-am zis? cu ce-am gresit? cum s-a ajuns pana aici? de unde stie fetita mea delicata astfel de expresii? asta nu e replica de adolescent rebel si nervos? si tu ai doar doi anisori si jumatate..." si brusc m-am luminat: habar nu ai ce spui, cu siguranta. e doar o vorba auzita pe cine-stie-unde.

"si ce-o sa faci mami daca ti-e sila sa vorbesti cu mine?"
"mamiiiiii, masina car. autobuz bas. zi i a car."

nu am mai intrebat nimic iar tu ai continuat sa vorbesti vesela cu mine. ce fraiera si eu sa iau in tragic cateva vorbe fara sens. insa dincolo de expresia in sine, incep sa ma intreb serios ce o sa ma fac cand o sa incepi sa vii acasa cu tot felul de cuvinte si expresii de-astea urate. nu pot decat sa sper ca, neauzindu-le in casa, or sa ramana doar vorbe goale. pe care o sa le spui o data, de doua ori si ai sa le uiti. si cand ai sa mai cresti o sa intelegi cand o sa iti explic ce este bine- rau si frumos-urat. si cand ai sa fii si mai mare o sa stii sa faci singura selectia.

ganduri pentru anii ce vin

de cand am aflat ca sunt insarcinata am inceput sa astept cate ceva de la tine. cat inca erai in burtica vroiam sa te nasti, sa te vad, sa te tin in brate, sa te mangai, sa te miros, sa te pup, sa te privesc dormind, sa iti fac baita. si intr-o zi insorita de vara ai venit: micuta, sanatoasa, frumoasa, cuminte. asa cum te-am dorit. si te-am tinut zile intregi pe burtica mea, te-am alaptat, m-am minunat de fiecare zambet sau grimasa, ti-am admirat fiecare bucatica de piele, ti-am cantat si ti-am vegheat somnul. cand m-am dezmeticit din vraja ce ma cuprinsese am inceput sa imi doresc sa te aud gangurind, sa te vad jucandu-te; apoi sa stai in fundulet, sa te aud spunandu-mi mama, sa mergi, sa vorbesti, sa imi spui ce te doare sau daca ti-e frig sau foame, sa mergi la gradinita si sa spui peltic poezii, sa mananci singura... si ai ajuns sa faci tot ce mi-am dorit iar mie a inceput sa mi se faca teama, pentru ca iti simt aripile crescand si te vad invatand sa zbori.

acum, la doi ani si jumatate, imi doresc sa spun "stop joc!". ai crescut destul, vreau sa imi ramai asa. sa fie totul ca acum. sa ma trezesti dimineata la sapte strigand "hai mamiiiiii, deschide ochiiii, trezeste-teee!" pentru ca stiu ca vor veni dimineti cand ma voi ruga de tine sa te trezesti sa pleci la liceu. sa ma mangai pe obraz si sa-mi spui "te ubec", sa mergem tinandu-ne de mana pe strada, sa ne pupam de 100 de ori pe zi si cele mai urate cuvinte pe care le stii sa fie tot "'asa-ma-n pace!" sau "nu vreau". sa imi spui ca esti minunea mea, sa zambesti, sa plangi la fel de rar ca acum.

imi doresc ca in 2010 si in toti anii ce vor veni sa fim mereu impreuna, sa fii sanatoasa, senina si zambitoare, sa nu te apese nici o grija, sa nu uiti sa te joci, sa fii optimista si pozitiva, indrazneata si sociabila. iar mie imi doresc sa am intelepciunea de a te creste frumos, rabdarea de a te intelege mereu, puterea de a-ti implini visele.