inainte sa te am pe tine mi se parea ciudata tendinta mamelor de a vorbi mereu-mereu numai de copiii lor: ieri a zis nu-stiu-ce, alalteieri a zambit nu-stiu-cum, dimineata m-a pupat asa.... multe maruntisuri, de parca altceva nu ar mai exista pe lume. acum inteleg ca pentru orice mama, inainte de orice altceva pe lume, exista copilul. care da, are cel mai frumos zambet si cei mai dulci ochi din lume, da cele mai inteligente replici si chiar cand doarme o face intr-un fel mai nu-stiu-cum, extrem de interesant. de-abia acum imi dau seama cat de importante sunt si cata bucurie iti pot aduce toate lucrurile marunte. si recunosc, as vorbi despre tine cu toata lumea si as povesti de-a-fir-a-par tot ce faci tu, zi de zi, clipa de clipa. pentru ca totul imi pare magic. imi vine sa-mi strig fericirea in gura mare, pe strazi, sa stie toata lumea ce copil minunat esti si cum ne umpli vietile si ne dai un sens.
din capitolul "lucruri marunte":
dimineata, la ora 5, te trezesti si ceri apa. bei apa, apoi pui capul pe perna. te iau in brate si te pup pe obraz. "mamiiii, de ce ma pupi? ca sunt frumoasa si cuminte? ca sunt minunea ta?"
te uiti la mine cu ochii mari, zambet larg... "mami, stii ce am facut eu?" "ce, mami?" ... intreb, gandindu-ma evident, la ceva maret, pe masura bucuriei tale. "caca!"
"ce faci iubirea mea?" "nuuuuu, nu sunt iubirea ta. eu sunt printesa lu' mami si ursuletul lui tati."
"mamiiiii, azi a venit teatrul de papusi la gradi. si era o vrajitoare care avea parul asa si-asa si asa!" nu ati inteles cum arata vrajitoarea? asa si-asa si asa!!!
in parc, jucandu-ne cu zapada. la un moment dat vad ca esti uda intr-un fel ciudat, clar nu de la zapada e. "maia, ai facut pipi pe tine?" "da!" "pai de ce nu mi-ai zis, mami?" "pentru ca vreau sa mai stam in parc, sa nu ma duc acasa sa fac pipi la olita."
de cate ori spui/ faci ceva: "va rog, uitati-va la mine. toti. si tu, si tu si tu. tatiiiii si tu tlebuie!" si ca sa fii mai convingatoare, ne iei capul in manutele tale si ni-l intorci spre tine.
ori de cate ori vorbesc ceva cu tati: "ce, mami? ceeeeee? euuuuu? de ceeee?"
"maria, spune cizme" "cimne" "maria, spune asa: ci- zzzzzz-me" si tu repeti ascultatoare: "ci-zzzzz-me" "deci cizme" "cimne" "bine, maia, cimne" "tatiiiiiii, nuuuuuuuu. nu cimne. cim-ne!!!"
2 comentarii:
Vaai, mamicooo! Cata dreptate ai... si dac-ai sti cat de mult ma regasesc eu in cuvintele tale...
Ca, daca s-ar putea, daca ar fi mereu cineva sa m-asculte, as vorbi non-stop despre puiul meu, ce destept, frumos, curajos, iubaret este, si ce-a facut el si cum a dormit, etc... aproape ca pot spune ca-l privesc ca pe un mic zeu, e stapanul meu...
Dar sa nu crezi ca e vre-un rasfatat, nuuu... am incercat mereu sa-i dau repere fara a-l ingradi. Am incercat si continui sa incerc sa-i daruiesc o copilarie fericita.
Da! Si mie im vine sa strig in gura mare pe strada cat de fericita sunt ca am alaturi un ingeras. Cand e alaturi de mine e soare si inflores copacii, stii?
Andreea Marc (andruskandu pe DC)
Ma recunosc si eu pe-aici. :)
Trimiteți un comentariu