vineri, 20 noiembrie 2009

un inceput de drum

luni, 2 noiembrie 2009, la 2 ani 4 luni si 9 zile ai inceput gradinita. eram sigura ca va fi bine, ca o sa fii incantata de copii si de jucarii, ca o sa fie un inceput lin si frumos. mi-am spus de 1001 ori ca esti prea independenta sa plangi dupa mine, prea sociabila sa nu te indragostesti pe loc de atmosfera de la gradi. ce daca toti copiii plang in primele zile, ce daca ai doar doi anisori si putin, ce daca ai sa stai acolo 8 ore/ zi? de cand am luat decizia de a te duce la gradinita si pana in marea zi mi-am repetat de 1000 de ori toate astea. pentru ca altfel nu as fi avut niciodata curaj...

pe tine te-am pregatit din timp pentru marele moment, ti-am povestit cat de frumos e acolo, copii- jucarii- cantecele si poezii- patuturi mici- wc-uri mici- acvariu cu pestisori. ti-am povestit despre program: ajungem, te joci, dansezi, desenezi, mananci, dormi... si la scurt timp mami vine sa te ia. mami vine sa te ia!!! ti-am repetat asta iar si iar si iar si iar. parea totul clar pentru tine, povesteai tuturor incantata ca ai sa mergi la gradi, ca e serviciul tau. lectia parea invatata, zambetul era pe chipul tau.

... si a venit si prima zi de gradi. dimineata incantare mare! tu mai aveai putin si cantai de fericire. eu, cu inima cat un purice, cu sufletul ferfenita, cu lacrimi in ochi si cu tensiunea ridicata. am ajuns acolo, te-am schimbat, te-am pupat de 1-2-5 ori si ti-am soptit incet ca vin repede sa te iau. mi-ai spus frumos "la revedere" si ai plecat grabita sa vezi pestisorii. am fugit acasa si m-am napustit asupra calculatorului, sa te vad (sanatate multa cui a inventat sistemul de supraveghere video!) si nu m-am deslipit de "film" aproape toata ziua. te-am urmarit cand vesela, cand trista, ai plans putin, ai dormit bine, nu ai mancat absolut NIMIC. ai dansat cu dezinvoltura dar ai si stat stinghera intr-un colt o vreme. cand m-ai vazut dupa-amiaza m-ai luat in brate si m-ai pupacit, aveai fata luminoasa si senina. toata seara nu te-ai despartit de mine nici o secunda. mi-ai povestit incantata de gradi si doar mai pe seara, cand ne alintam amandoua, mi-ai dat lovitura de gratie- "mami, am plans la gladi ca am clezut ca nu vii sa ma iei!"... si doar iti repetasem de atatea ori ca mami vine sa te ia...

zilele urmatoare au fost dintre cele mai grele din viata mea. diminetile au evoluat de la plans 5 minute marti dimineata cand te-am lasat la gradi, la "nu vleau la gradiiiiiiii!" miercuri cand te imbracam sa plecam, la plans si tipat tot drumul de-acasa la gradi, joi, iar vineri- punctul culminant, a fost nevoie de un sfert de ora- da, 15 minute!, sa iti punem, eu si tusi, cizmulitele in picioare. totusi in cursul zilei ai fost vesela si din ce in ce mai dezinvolta. seara imi povesteai incantata cat de frumos e la gradi si ce cantecel ai invatat si ce ai desenat si ce frunze ai lipit pe foaie. si eu speram ca a doua zi va fi altfel....

a doua saptamana de gradi a venit cu o revelatie: nu ai mai plans deloc-deloc dimineata. doar cateva scancete in timpul zilei, mai degraba miorlaieli. inainte si dupa somnul de pranz. ai inceput sa participi total la activitati, sa te joci cu copiii, sa te bati pe jucarii si sa mananci toate mesele, toate felurile. dupa-amiaza exclamai fericita "mami, ai venit sa ma iei!" iar diminetile imi repetai obsesiv "mami, sa ma iei dupa ce ma tlezesc". "da puiule, mami vine mereu sa te ia." si am repetat iar si iar si iar ca mami vine sa te ia, ca nu te lasa acolo, ca nu te va lasa niciodata niciunde. vineri cand am venit sa te iau ai schimbat replica "stiam ca vii sa ma iei, cum sa nu ma iei!"

a treia saptamana ai stat acasa. amigdalita. insa in tot ce ai facut ai amintit de gradi- ai luat siropele sa te faci bine sa mergi la gradi, ai facut animalute din plastilina sa ii duci chitinei si lu' lamona, ai mancat ca la gradi, ai cerut pijamaluta cu care dormi la gradi. iar ieri ai plans ca tu vrei sa mergi la gradi. "acum vleau!!!" te-am convins cu greu sa o lasam pe luni. dar luni... oare ce surpriza ne mai rezerva?

atunci cand ai sa citesti aceste randuri sper ca vei fi deja convinsa ca mami nu are sa te lase niciodata nicaieri, ca va fi mereu langa tine. si sper sa ne fi iertat deja pentru ca te-am dus la gradi...

Niciun comentariu: