luni, 18 mai 2009

shopping ratat

week-endul a inceput frumos: "mami, gata!" si m-ai pupat pe ambii obraji, m-ai luat de gat si mi-ai spus "te bec". ce poate fi mai frumos, ce mi-as fi putut dori mai mult? nimic nu anunta furtuna ce avea sa se declanseze... si potopul de dorinte pe care aveam sa mi le pun la sfarsitul zilei.

pentru ca era foarte innorat afara si ma temeam de o ploaie te-am invitat la... mall. sa vezi si tu cum e la shopping :). ai fost foarte incantata, mai ales ca ti-am povestit ca mergem cu tramvaiul. pe drum ai fost cuminte ca un ingeras, m-ai tinut de mana tot drumul, ai admirat pomii "vezi" si masinile "cololate". tramvaiul ti-a placut mult, nu mai conteneai exclamand "ute mami!" la scaune, cabina vatmanului, compostorul de bilete. am ajuns si la mall, prea repede dupa tine, cele doua statii cu tramvaiul nu au fost suficiente pentru asa o descoperire. am intrat in primul magazin vizat. si acolo te-ai dezlantuit: ai inceput sa fugi printre rafturi, apucai tot ce te tenta, te ascundeai dupa haine si ma strigai razand de dupa ele. nu am reusit sa te tentez cu absolut nimic. am plecat pe graba, apucand sa insfac o pereche de blugi de vara pentru tine. la casa, evident, ai mai fugit de vreo doua ori, pana m-am hotarat sa te iau in brate. tu trasesei semnalul de alarma care pentru mine trebuia sa insemne "repede afara din magazin", numai ca eu, in optimismul meu, am zis sa mai incerc. si am urcat la magazinele pentru copii. acolo... alte aventuri: nu ti-au placut sandalutele pe care ti le-am cumparat, pusesei ochii - si mainile dealtfel :), pe niste pantofi sport mai mari cu vreo 4 numere decat marimea ta; ochelarii de soare ti-au placut ambele perechi probate si ai urlat ca le vrei pe amandoua; te-ai suit pe o bicicleta si, evident, ai plans ca de ce nu pleaca. asa ca am insfacat repede sandalele, o singura pereche de ochelari si am plecat degraba spre casa. ghinionul meu ca drumul trecea pe langa locul de joaca pentru copii. unde ai plans iar de mama focului ca nu te poti juca cu "pupiii"- caci doamna de acolo a zis ca nici un copil sub trei ani nu are voie. ti-am promis ca o sa venim pe tura colegei si ea o sa ne lase, asa cum a facut-o de mai multe ori.

am ajuns acasa dupa cateva ore, tu vesela caci uitasei ce te deranajse si in plus mersesei iar cu tramvaiul, eu obosita ca dupa o lupta grea... si cu dorinta de a merge totusi la cumparaturi si rugandu-l pe Dumnezeu sa imi dea multa rabdare.

Un comentariu:

Oana spunea...

nu înţeleg de ce încerci să negi că ai un copil ATOMIC!
ţi l-ai dorit :P