vreau sa-mi mai ramai...

a trecut o luna de cand nu am mai scris. o luna, un concediu la mare, doi ani impliniti. da, ai deja doi anisori si as vrea sa strig "stop!". acum doi ani pe vremea asta ma rugam sa cresti putin, sa nu-i mai fie frica lui tati sa te tina in brate, sa mergi, sa imi spui ce te doare. acum ai 80 si putin de centimetri, cam 11 kg, alergi non-stop si cand nu iti convine ceva imi spui "m-am supalat!" si imi intorci spatele. spui despre tine ca esti "pliti garl" si raspunzi "thank iu" oricui iti ofera ceva- deh, tarele unui concediu petrecut in strainatate. vorbesti orice, te dezbraci singura si cu ceva mai mult chin te si imbraci, mananci singura. stop joc! e de-ajuns, mai vreau sa te am asa. micuta, delicata, incapatanata, pe jumatate dependenta de mine. nu mai vreau sa cresti pentru ca stiu ca, inevitabil, candva iti vei lua zborul. stiu, mai e pana atunci, dar asa cum cei doi ani au zburat, mi-e teama sa nu ma trezesc intr-o buna zi ca ma anunti ca devii mamica. vreau sa-mi mai ramai, sa iti mai simt noaptea respiratia langa mine si sa iti simt piciorusul mic pe burta mea, sa ma mai iei de gat si sa-mi spui smechereste "te ubec, mami", sa te aud spunandu-mi "mami, ajuta-ma" si sa te vad prin parc cum ne cauti cu privirea si strigi "mami- tati, mami-tatiiii". vreau sa-ti pastrez zambetul, veselia, puritatea. sa fii minunea mea pentru totdeauna.