... daca e bine cum te cresc, cum vreau sa te invat sa te comporti, cum imi doresc sa fii. mi-e teama sa nu gresesc si sa nu iti fac rau incercand sa-ti fac bine.
as vrea sa fii un om cu un suflet frumos si curat si senin. sa nu ai sufletul plin de ura. sa nu vorbesti urat, sa nu jignesti, sa nu ranesti oamenii din jurul tau. sa nu reactionezi la rau cu rau. sa ai capacitatea de a intelege ca un om a gresit, sa ii acorzi prezumtia de nevinovatie. sa nu iti imaginezi mereu ca in spatele oricarei vorbe, gest sau actiuni nepotrivite se ascunde un om malefic sau o intentie "criminala". sa aplanezi conflicte, nu sa le escaladezi. sa vezi mereu partea plina a paharului. sa ramai calma si rationala in situatii limita. nu, nu am pretentia sa fii o sfanta si nu vreau sa nu stii sa recunosti primejdia. insa nu as vrea de frica tuturor relelor din lume sa ajungi sa dai cu piatra in toti si toate, fara discernamant. mi-ar placea tare mult sa fii un om bun. linistit sufleteste. sa fii convinsa ca binele atrage bine si sa actionezi mereu in consecinta.
azi nu mai stiu daca e bine ce imi doresc. viata e dura, oamenii sunt duri. oare nu vei fi privita ca o ciudata, nu te vor exclude, nu te vor calca in picioare pentru ca tu nu stii sa le raspunzi pe limba lor? oare vei avea norocul sa fii inconjurata de oameni buni si frumosi? si daca vei suferi pentru ca eu te-am educat asa?
astazi nu stiu... dar sper ca maine voi afla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu