miercuri, 10 decembrie 2008

nani, nani puisor...

... asa incepe un cantec de leagan. eu nu iti cant foarte mult, in principal pentru ca nu ti-ai manifestat niciodata interesul pentru asta. doar cand erai mica-mica si nu protestai in nici un fel, niciodata, si nici nu bomabaneai pe limba ta atunci cand eu ma straduiam sa murmur duios. numai dimineata zambeai larg cand iti cantam "buna dimineata, te iubesc/ zi de zi de tine ma indragostesc". astazi vreau sa-ti povestesc despre adormirile si trezirile tale.
adormitul tau este un subiect de "intrigi", "certuri", "frustrari" si replici ironice la noi in familie. singura care reuseste sa te adoarma usor si frumos, la pranz, punandu-te in patutul tau, este bona, doamna viorica. nu stim cum reuseste, noi am incercat de nenumarate ori si zau ca nu am reusit (nu mai mentionez cat de invidiosi suntem!). cat despre mine, tati si tusi... nu oricare dintre noi te poate adormi oricand, uneori chiar ne rotim, doar-doar om avea vreunul succes. nu iti place sa dormi, cred ca din cauza ca niciodata nu termini tot ce ai de facut. mereu se mai gaseste o papusa de smotocit, un puzzle de facut, un desen de creionat, o jesse de agitat si cate si mai cate. de obicei ne propunem sa te adormim in jur de ora 10, dupa ce iti bei lapticul cu cereale de seara. esti pusa frumos in bouncer, papi laptic, dupa care o primesti pe suzi, ti se spune cat de mult te iubim, esti pupacita, ti se ureaza somnic usor si esti foarte frumos rugata (chiar implorata as putea spune) sa inchizi ochisorii. tu ii inchizi smechereste, uitandu-te printre gene la noi. si incepe "povestea": te foiesti, vorbesti, te rasucesti de pe o parte pe alta, canti, incepi sa plangi daca nu esti bagata in seama, razi in hohote, arunci suzeta. tusi se supara si te obliga sa stai culcata, iti spune cat de alintata esti si ramane insensibila la plansetele tale. adormi cam in 10 minute, dupa ce in prealabil plangi vreo doua. tati te lasa sa te rasucesti cat vrei si te leagana intr-una, de cele mai multe ori il fraieresti si cobori din bouncer si apoi din pat. nu reuseste mai niciodata sa te adoarma. eu te iau in brate si incerc sa te adorm la mine in brate leganandu-te, in timp ce tu te framanti si vrei sa cobori. in cele din urma vrei la loc in bouncer si in cele si mai din urma adormi.
trebuie sa mentionez ca in timp am incercat mai multe metode sa te adormim: in patutul tau- plangi si te ridici in picioare; cu mami si tati in pat- te cocoti pe lada de la capatul patului, te dai jos din pat si de multe ori noi adormim si ne trezim cand trantesti vreo jucarie; sa iti citim o poveste- nu ai rabdare sa asculti, smotocesti cartea sau o arunci, daca spunem povestea si nu o citim incepi sa bombani peste noi. visez la vremea cand vei adormi singurica, in patutul tau, cu noi citindu-ti o poveste.
trezitul insa e intotdeauna frumos, ne primim rasplata pentru serile agitate. spre deosebire de alti copii, nu plangi niciodata cand te trezesti, nici macar atunci cand esti singura in camera. te ridici frumos in picioare, iti iei catelusul cu care dormi in brate, arunci suzeta pe jos sa ne avetizezi si incepi sa strigi "mama, mama, mama, mamaaaaa!" de multe ori, pana esti bagata in seama. intotdeauna cand ne ridicam zambesti frumos, asa cum numai tu stii. aterizezi apoi in patul nostru unde ne pupi pe fiecare de vreo 10 ori, pui frumos capsorul pe pernele noastre, te lipesti de vreunul dintre noi, ne gadili.
esti delicioasa dimineata. si sa stii ca eu si seara cand ma superi te iubesc mult, mult de tot.

Niciun comentariu: