a trecut deja un an si jumatate de cand ai venit prima data acasa, un gandacel mic-mic intr-o lume prea mare: camera, patutul, bouncerul, cadita, hainutele si chiar bratele noastre erau prea mari pentru cei 51 de cm si 3 kg. si acum tot mica esti, ai doar 77 de cm si cam 10 kg. dar uneori, cand spui atat de hotarat cate un "pa-ta-nu-re, ha!" si te uiti fix in ochii mei mi se pare ca esti cea mai inteleapta persoana de pe pamant, ca detii secretul intregului univers.
ai invatat multe in acest an si jumatate... acum stii sa papi, sa mergi, sa ne anunti cand iti este foame sau sete sau cand ai umplut scutecul. stii cine este mama si cine tata. cunosti toate partile corpului, toate obiectele de prin casa, animalele, culorile. stii care sunt copacii si frunzele si iarba. raspunzi oricui te intreaba ca te cheama maia si ai nunu ani. ne pupacesti si ne iubesti (adica iti pui manutele in jurul gatului nostru si capul pe umar). reusesti sa faci puzzle-uri simple din lemn. spui o gramada de cuvinte, extrem de variate tematic, de la mama-tata-apa la capacu- patofii (pantofii) - gaben (galben). cum-necum reusesti sa ne comunici tot ce simti si ce vrei, ce te supara si ce te bucura.
dar si eu am invatat multe in acest an si jumatate. am invatat sa ma bucur de clipele petrecute alaturi de tine oricate probleme as avea la serviciu si orice as avea de facut a doua zi dimineata. tu m-ai invatat sa redevin copil: sa ma joc prin covorul de frunze din parc, sa desenez, sa construiesc castele din lego si sa zambesc atunci cand ceva imi place. acum stiu ca viata e simpla, pentru ca o vad prin ochii tai limpezi. si mai stiu ca fericirea sta intr-un cuvant, intr-o privire, intr-un pupic sau intr-o pietricica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu