tze e?

stiam ca mai toti copiii au o perioada cand incep un interminabil sir de "de ce-uri". tu nu ai ajuns inca in faza asta, dar toata ziulica o tii cu "tze e?"- "ce e?" in traducere libera. de cate ori vezi ceva nou, despre care nu stii inca la ce e bun, iti iei fata de om mirat, pui degetelul pe obiectul cu pricina si cu cel mai dulce glas din lume pui intrebarea: "tze e?". daca nu primesti raspuns grabnic, intrebi intr-una, ridicand tonul: "tze e? tze e? tze eeeee?" "calculator, mami, asta e un calculator de birou. te ajuta sa socotesti, adica sa faci operatii aritmetice". "tze e?" mai intrebi inca o data, mirata. "cal-cu-la-tor". "aaaa, cacutor!" decretezi satisfacuta punand degetelul artator direct pe cacutor, mandra ca acum stii. scena se repeta de multe ori pe zi si spre surprinderea mea observ ca acest "tze e?" da roade. stii din ce in ce mai multe cuvinte si ai o tinere de minte fantastica. pana acum nu ai intrebat de doua ori "tze e?" la acelasi lucru.